joi, 30 iulie 2015

Steaua - Partizan 1-1. Omogenitate sarbeasca

Steaua Bucuresti a remizat pe teren propriu, 1-1 cu Partizan Belgrad, in turul 3 preliminar UEFA Champions League si pleaca cu sansa a doua la calificare in ipoteticul infern de la Belgrad. O remiza obtinuta cu foarte mult noroc si pe undeva nemeritata. Nu trebuie sa scoatem din context alunecarea lui Zivko Zivkovic care i-a permis lui Varela sa impinga mingea in plasa cu capul in urma unei lovituri libere executate de Hamroun.

Galeria lui Partizan Belgrad este un avantaj important pentru formatia pregatita de Zoran Milinkovic dar am fi superficiali daca am rezuma problemele Stelei in retur doar la posibilul infern creat de galeria adversa la Belgrad. Daca ne hazardam la un pariu nu avem voie sa neglijam fotbalul prestat de sarbi aseara in comparatie cu Steaua.
De aseara incoace observ prin presa si pe retele de socializare refrenul: ''Partizan nu-i mare echipa''. Afirmatie corecta. Nu sunt si nu vor fi o mare echipa atat timp cat strategia lor este axata pe promovarea si exportul talentelor produse de propria academie. Aseara au avut 5 jucatori in formula de start produsi de propria academie iar pe parcurs au intrat Saponjic si Ninkovic. Dar nu-s atat de mici incat campioana noastra sa-si permita sa le dea cu terenul in cap la Belgrad. Probabil era nevoie de o victorie la scor pentru a aprecia corect valoarea sarbilor. Steaua mai este ce a fost??!!!! Una era sa te aperi cu Ghionea sau Gardos alta este cu Varela, una este sa ataci cuIacob sau Keseru alta este cu Tade si exemplele pot continua. Asta ca sa fac un slalom printre generatiile care au insemnat ceva pentru culorile ros-albastre.

marți, 28 iulie 2015

Il Fenomeno

Intr-o zi obisnuita a anului 1991, Sonia da Lima bate la poarta clubului Sao Cristovao, insotind un baiat timid, cu o dentitie caraghioasa. Cel care avea sa devina la un moment dat cel mai vanat jucator al planetei ii atrage in scurt timp atentia lui Julio Cesar Leal, antrenorul selectionatei braziliene sub 17 ani. Convocat, tanarul isi trece in palmares primul titlu, castigand turneul din Paraguay.

Cel care-l ajuta pe Ronaldo sa faca pasul spre seniorat este foarta glorie braziliana a anilor '70, Jairzinho, care il aduce la Cruzeiro unul dintre cele doua cluburi din Bela Horizonte. In primul sezon, atacantul marcheaza 56 de goluri in 54 de meciuri! Are doar 17 ani cand, presat de secundul Mario Zagallo, selectionerul Luis Alberto Pereira il cheama la lotul mare pentru Cupa Mondiala din 1994. Chiar daca nu joaca deloc in America, asistand de pe margine la succesele lui Dunga si ale celorlalti, Ronaldo este curtat intes de PSV Eindhoven, care il transfera si-l deprinde cu rigorile profesionismului.

duminică, 26 iulie 2015

Impresie tactica: Partizan Belgrad

Cand in preliminarii sau grupele cupelor europene, fotbalul romanesc are de intalnit un adversar cu o anumita talie europeana, suflarea fotbalistica se incurajeaza afirmand ca adversarul nu mai este ce a fost. Am auzit zilele trecute aceasta teorie referitor la duelul cu Saint Etienne. Subiectul este Partizan Belgrad si imi aduc aminte ca intr-o perioada asemanatoare prin 2008, Marian Iancu si presa sportiva aveau acelasi discurs: ''Partizan nu mai este ce a fost''. Atunci Partizan a invins la pas la Timisoara pe Politehnica lui Dusan Uhrin, in preliminariile Cupei UEFA. Nu stiu cine au fost, cine sunt astazi dar stiu ca alaturi de Dinamo Zagreb au cea mai buna academie din fotbalul est european, pe langa academie mai exista si o galerie demna de tot respectul.

Referitor la disputa cu Steaua Bucuresti, sansele din punctul meu de vedere sunt egale. Steaua are la aceasta ora de partea ei experienta acestor gen de meciuri. O experienta care si-a spus cuvantul si-n dubla cu Trencin, Partizan are avantajul de a juca la Bucuresti cu portile inchise si de a beneficia de un infern pentru orice adversar cand miza unui calificari europene este pusa pe masa. Acolo atmosfera din tribune s-ar putea sa fie un adversar mult mai mare decat calitatea fotbalistica pe care o va etala formatia sarba. Nu stiu cati din jucatorii Stelei au jucat intr-un infern asa cum ne asteptam noi sa fie la Begrad.

sâmbătă, 25 iulie 2015

Al treilea titlu mondial pentru Italia

Pentru toti amatorii de fotbal, Mondialul iberic a fost marcat de o obositare si tragica noapte sevillana, care a oferit squadrei azzurra Germania Federala ca adversar in finala, in locul Frantei lui Michel Platini.

Pe stadionul Santiago Bernabeu din Madrid, in aceasta duminica de 11 iulie 1982, la sfarsitul dupa-amiezei, un om nu-si poate ascunde neiplinirea. Pe gazon, regele Spaniei, Juan Carlos, ofera o statueta aurie, frumoasa si supla. Dino Zoff o arata coechipierilor: este un recordman, a cucerit titlul mondial la 40 de ani, 4 luni si 13 zile. El stie ca premiul nu are decat o valoare simbolica, desi va intra in Guinness Book, dar cum sa uiti, in aceste clipe de bucurie colectiva, ca Italia a castigat trofeul suprem pentru a treia oara in istorie, alaturandu-i-se Braziliei intr-un duet celebru. Sub soarele madrilen, sqadrra azzurra a dominat (3-1) sperietoarea germana dupa ce batuse si Polonia in semifinale (2-0).

Atunci Zoff, capitanul exemplar, le face un semn coechipierilor si toti, titulari si rezerve il inconjoara pe selectionerul Enzo Berazot. Il ridica in brate si-l poarta spre triumf. Iata un om care nu a acceptat niciodata vreo concesie. In 1978, in timpul editiei precedente a competitiei, in Argentina, formase un grup. Solid, eficace. Care insa incheiase turneul final pe locul 4, invins de Brazilia in finala mica.

joi, 23 iulie 2015

Haosul intitulat Trencin

sursa gsp.ro
Ciudata aceasta calificare a Stelei in fata slovacilor de la Trencin in turul trei preliminar, UEFA Champions League, acolo unde campioana Romaniei va da piept cu campioana Serbiei, Partizan Belgrad. Lipsa de concentrare si determinare din prima repriza, frica de adversar pe final de meci, au rezultat o maniera rusinoasa prin care Steaua a reusit sa obtina o calificare ilogica raportat la realitatea fotbalistica de pe ''Arena Nationala''. Undeva prin coltul ratiunii te intrebi daca nu este pacat ca Trencin nu a reusit si golul patru in poarta lui Cojocaru. Insa din pacate pentru campioana Slovaciei lipsa de experienta din dauna tineretii si-a spus cuvantul in ecuatia calificarii.

''Normal era ca la pauza sa fie vreo 4-0 pentru Trencin. Nu mai conteaza ce s-ar fi putut intampla. Era sa se rupa coarda astazi. Nu stiu daca nu cumva trebuia sa se rupa ca sa isi dea seama cei de acolo ca nu functioneaza cea ce fac. In loc sa faci echipa din iarna, stai acum saptamana de saptamana sa vezi daca mai vine cineva'' - Basarb Panduru (sursa gsp.ro)

miercuri, 22 iulie 2015

Ganduri despre AS Roma

Interesanta aceasta liniste pe piata transferurilor in cea ce o priveste pe AS Roma. Daca Juventus Torino a optat sa schimbe partitura in aceasta pauza competitionala datorita noului modul tactic gandid de Allegri, Mancini a decis ca la Inter este nevoie de investitii in plus valoare, AC Milan misca si ea pe piata cu o intriga destul de interesanta care sa-ti atraga privirea, conducerea capitolinilor pare sa bata pasul pe loc. Discutii sunt, mai mult sau mai putin realizabile in viitorul apropiat, dar nu prevad transferuri de prima pagina in aceasta vara.  Poate la capitolul despartiri aruncand o privirile pe ofertele tentante care apar la adresa lui Alesio Romagnoli. In ciuda pasivitatii la capitolul achizitii, AS Roma din punctul meu de vedere nu trebuie scoasa din calcul in lupta pentru titlu in sezonul ce sta sa debuteze in august.

AS Roma are o sansa, poate mai importanta decat sezonul precedent. Asul din manaca lui Rudi Garcia scos in fata adversarilor in acest moment se numeste omogenitatea. Constanta lotului si a argumentelor tactice sunt motive suficiente sa ne atraga privirea atenta in acest sezon spre AS Roma. Psihologia are si ea rolul ei in fotbal. Sezonul trecut au avut nesansa de a trai episodul Bayern Munchen. Acel moment a scurtcircuitat echipa lui Garcia, iar consecintele au fost trase si pe plan intern. Dupa acea umilinta, frica de a nu pierde a fost caracteristica principala a jocului si de aici lantul nesfarsit de rezultate de egalitate.
Deocamdata un singur transfer. Aripa dreapta, Iago Falque. In acest moment este doar o varianta de completare a lotului. Cu greau i-as gasi un loc de titular incontestabil in mecanismul gandit si pus in practica de Rudi Garcia. In flancul drept al atacului roman este de asteptat in sezonul care bate la usa o explozie din partea lui Iturbe. A avut suficient timp sa se acomodeze cu presiunea asteptarilor din partea publicului si de ce nu si a conducerii, are calitate tehnica, are potential de crestere. Nu mai are nevoie decat de increderea antrenorului pentru a deveni jucatorul care impresiona Italia la Hellas Verona.

marți, 21 iulie 2015

Mondialul lui Cesar Luis Menotti

Pe o caldura infernala a unui sfarsit de dupa amiaza din 25 iunie 1978, la Buenos Aires, Cesar Luis Menotti s-a ridicat. Impertubabil. Intr-un stadion plin cu peste 78.000 de spectatori care, timp de peste doua ore, au inventat doua manifestari noi de bucurie: celebrul ola si lansarea de confetti. Peste 78 de mii de oameni care striga: ''Argentina! Argentina!''. Jucatorii se imbratiseaza... Capitanul Daniel Passarella arata multimii in delir trofeul mult dorit... Si silueta de 1,90m care pare ca nu se mai termina. Cesar Luis Menotti. Privire de vultur, ochi pierduti in departare, costum taiat impecabil. De-abia schiteaza un suras. Argentina castigase in fata publicului din Buenos Aires si a camerelor tv, din lumea intreaga, cea de-a 11-a editie a Cupei Mondiale, dar el nu reactioneaza. Nu sare. Nu exulta. Menotti inventase un alt tip de antrenor. Al treilea.

Cand a fost numit in fruntea selectionantei Argentinei, pe 1 octombrie 1974, Menotti anunta fara sa se indoiasca de amploarea pariului sau. Trebuia sa castige acasa, in fata propriilor suporteri, aceasta Cupa Mondiala din 1978, pe care argentinienii o organizeaza in premiera. El aduna tinerii jucatori: Passarella, Ardiles, Kempes, Bertoni, Luque, reuneste talentul si sacrificiul pentru a forma o echipa.

duminică, 19 iulie 2015

Duelul Beckenbauer - Cruyff

Pentru a gazdui Cupa Mondiala in 1974, nemtii au modernizat boua stadioane, cu un cost total de 233 de milioane de marci, si au luat masuri de securitate fara precedent pana atunci. Germania nu uitase drama de la Munchen, din 1972, cand, in timpul Jocurilor Olimpice, 11 sportivi israelieni fusesera ucisi de un comando terorist palestinian. Competitia fotbalistica a fost supraveghiata cu mare atentie.
Era nevoie de un alt trofeu. Cupa Jules Rimet, decernata campionilor incepand din 1930, fusese achizitionata defenitiv de Brazilia, castigatoare de trei ori. Un aurar italian, Silvio Gazzaniga a creat noul trofeu. Un glob de aur masiv de 18 carate, care cantareste, 5 kilograme, masoara 36 de centrimetri si valoreaza 20.000 de dolari.

vineri, 17 iulie 2015

Frica de rezultat sau pe mana lui Robertson

sursa foto: www.antena3.ro
Pentru o echipa necalificata pe teren, dar invitata la masa verde sa reprezinte Romania in preliminariile Europa Leage, FC Botosani in ciuda infrangerii la limita suferita aseara la Varsovia a reusit pana in acest moment o prestatie onorabila la primul impact cu fotbalul european. Pentru un club care se intinde exact cat o tine plapuma din punct de vedere financiar, onoarea fotbalului romanesc era pusa in joc doar in dubla cu georgieni de la Tskhinvali. Dubla cu Legia Varsovia trebuie situata doar ca un bonus pentru fotbalul botosanean si o satisfactie morala pentru persoanele care conduc destinele acestei echipe, care nu-si propune nici mai mult nici mai putin decat o prestatie onorabila, si o clasare in zona de mijloc a clasamentului, sezon de sezon in campionat. La Botosani deocamdata nu exista logistica necesara pentru a forma o echipa cu pretentii europene. Decat sa incerci marea cu sarea pe datorie, si apoi sa te milogesti la tribunal sa-ti aprobe planul de reorganizare pentru a intra in insolventa mai bine iti vezi de lungul nasului.

"La doua saptamani dupa promovare am vrut sa ma las. Nu mai am tinta, am ajuns in Liga 1. Mai mult ce pot să mai fac? Daca imi spui de cupele europene alerg prin padure. N-am nicio frica. A retrograda la Botosani este o virtute, a te face de ras este o mare problema. Cand castigam devin plat: "A fost un joc frumos, am atacat"...Dar cand luam bataie si jucam ca prostii inebunesc! Jucatorii ma cauta cand ii critic tare: "Da' asa rau ne-ati spus". Ne-a bătut Braila 2-0, niste impiedicati...Pai va vede o tara intreaga, copiii, gagicile voastre. Innebunesc! Mai bine stateam acasa, pierdeam cu 3-0 si beam o bere la Botosani". - Valeriu Iftime la impactul cu Liga 1, sursa: digisport.ro

joi, 16 iulie 2015

Timpul aliatul lui Mirel Radoi

Sa lasam deoparte calificarea profesionala a lui Mirel Radoi si relatia de rudenie cu factorul de decizie din curtea Stelei. In viata omul isi mai forteaza norocul si cu propria mana. Referitor la drumul lui Mirel Radoi direct din iarba araba pe banca campioanei Romaniei, ar fi corect sa vedem si reversul medaliei. Dupa revolutie incoace din ce stiu, poate ma insel dar imi este greu sa cred, Mirel Radoi este icoana fotbalistica a Stelei. Pana la proba contrarie, istoria scrisa de Mirel Radoi in tricoul ros-albastru este un argument suficient sa cred in solutia aleasa de conducerea Stelei. Mai ales ca de ceva vreme prin Europa este un obicei care marele echipe sa-si aseze pe banca o fosta glorie. Gasim povesti de succes cand ne gandim la Josep Guardiola, Diego Simeone, Luis Enrique sau Antonio Conte dar si esecuri catastrofale daca aruncam o privire la Ciro Ferrara sau Filippo Inzaghi.

Abosolvirea bacalaureatului si a licentei care sa-i dea dreptul sa fie trecut in acte in mod oficial pe functia de antrenor principal este doar o problema personala care trebuie rezolvata, daca vrea sa-si continue cariera dupa etapa Steaua Bucuresti. In situatia data, in nici un campionat sanatos la cap, Radoi nu poate primi un contract de munca. Sunt deacord ca cursurile licentei Pro, nu se predau de flori de mar, insa in compensatie meseria de antrenor ca oricare alta nu prea se invata. Mai mult se fura si slava Domnului, cel putin pentru a performa pe plan inter, Radoi a tot avut de la cine fura pe parcursul carierei de jucator. Deocamdata desi nu ma pot declara un fan al personajului, Mirel Radoi in fata camerelor de luat vederi este cu o clasa peste antrenorii cu licenta din Liga 1. Nu este un soft cu limbaj de lemn. In permanenta a avut un discurs coerent, conform realitatilor din teren. Nu evita sa-si asume ce este de asumat si pune punctul pe rana acolo unde vede probleme de exprimare a propriilor elevi. Un profil nou de antrenor care mie imi place. Asta imi placea si la Costel Galca atunci cand spicuiam in trecutul apropiat, fotbalul romanesc. Si va mai spun un nume care are in permanenta cuvintele la el: Vasile Miriuta.

joi, 9 iulie 2015

Piramida

Cand a inceput sa se joace in mod regulat si organizat fotbal in Marea Britanie, in anii '70 ai secolului al XIX-lea, s-au folosit sisteme de joc ce par astazi ridicole. Englezii foloseau indeosebi sistemul 1-1-1-8, iar mai apoi au preluat de la scotieni un sistem mai echilibrat, anume 1-2-2-6. Totusi , spre sfarsitul secolului toate echipele au adoptat un sistem de joc aparut pentru prima data in Tara Galilor si ramas in istoria fotbalului drept primul sistem de joc coerent. Asezarea in teren a fost supranumita "Piramida", intrucat pe hartie arata ca o piramida cu baza spre atac, fiind format dintr-un portar, doi fundasi, trei mijlocasi si cinci atacanti. Intre 1890 si 1940 acest sistem si variantele sale ulterioare au dominat fotbalul mondial. De altfel se poate spune ca fotbalul exportat de catre englezi in Europa si America de Sud a fost ambalat in acest sistem si a devenit universal in aceasta imagine 1-2-3-5.

In esenta era vorba despre un sistem flexibil, indreptat spre atac, dar cu o remarcabila rigoare defensiva. Cei doi fundasi , de obicei jucatori puternici si tehnici, aveau in acelasi timp si o viteza foarte buna. Pe faza defensiva acestia se miscau inspre laturile terenului si urmareau extremele adverse. In acelasi timp cei trei mijlocasi ( halfi) incercau sa deposedeze interii si centru atacant al echipei adverse. Asadar , mijlocasul central avea un rol foarte important, acela de a se apara in fata atacantului central, de obicei un jucator care imbina forta cu fantezia. Cand echipa avea posesia, mijlocasii erau principalii distribuitori de baloane pentru atacanti si urcau adeseori in atac , surprinzand apararile adverse. Atacul era format dintr-un centru atacant, doi interi si doua extreme.

luni, 6 iulie 2015

Brazilia. Al treilea pas pentru gigantul sud-american

Invingand in finala Italia, Brazilia isi adjudeca definitiv trofeul Jules Rimet. Competitia a cunoscut in acelasi timp cel mai incrancenat meci din intreaga sa istorie: Italia - RFG.

Cupa Mondiala din 1970 a fost cea care a lasat cele mai multe amintiri contrastante si s-a dovedit cea mai spectaculoasa a epocii moderne. In acelasi timp insa, revin in memorie meciuri inchise ermetic, care ii adormeau pe telespectatori europeni nevoiti sa vegheze tarziu in noapte pentru a urmari transmisiunile directe. Recent, un sondaj realizat printre marii jucatori ai acelor vremuri, a desemnat semifinala Italia -RFG drept cea mai frumoasa partida din istoria fotbalului. Prelungirile au fost un moment pur de drama sportiva. Dar ele urmai unei prime ore si jumatate chiar insipide, in care nemtii egalasera nesperat in ultimele secunde. Apoi, incantarea: cele doua echipe s-au aflat pe rand in avantaj, marcand cinci goluri intr-un sfert de ora, pentru ca Rivera, sa ofere in final victoria italienilor. Un alt ''varf'' al competitiei a avut loc in primul tur, intre Anglia si Brazilia.

Metoda

La sfarsitul Primului Razboi Mondial fotbalul european a dezvoltat doua centre de putere. Primul, cel britanic, pastrand vigoarea si forta inventatorilor jocului modern era indiscutabil un adevarat izvor al cunoasterii. Echipele de club engleze, puternice si beneficiind deja de numerosi jucatori profesionisti, erau respectate si admirate de intreaga lume. Scotienii, intr-o continua competitie cu vecinii englezi isi declarau unicitatea jocului lor , bazat pe constructie, pe pase repetate, ritm si tehnicitate superioara. Printr-un scotian ajuns in Viena , Jimmy Hogan, fotbalul scotian a fost exportat in Europa Centrala, devenind model pentru fotbalul ce se va dezvolta in anii'20 in Cehoslovacia, Austria si Ungaria, adica al doilea pol de forta a fotbalului european din acea vreme.

Desi jucau acelasi sistem ca britanicii , Piramida 1-2-3-5, fotbalistii cehoslovaci, austrieci si maghiari se remarcau prin calitati tehnice superioare, printr-o fluenta superioara a paselor, o coordonare mai buna intre aparare si atac. Stilul cursiv, cu pase repetate si schimbari de ritm va fi o marca cunoscuta a Europei Centrale. In 1920 la Jocurile Olimpice de la Anvers, cehoslovacii aveau cea mai puternica echipa nationala. Jucatori precum Hojer, Pilat, Perner, Koletany, Kada Pesek, Janda, Pospisil au incantat prin calitatile lor si s-au calificat in finala turneului. Belgia, tara gazda, cu largul concurs al arbitrilor a invins. In final, dupa proteste si memorii scrise impotriva organizatorilor, Cehoslovacia nedreptatita avea sa fie descalificata. Cehii raman insa in toata perioada interbelica o forta a Europei in fotbal, valoarea lor fiind demonstrata cu ocazia Cupei Mondiale din 1934, cand au jucat finala in fata Italiei.

sâmbătă, 4 iulie 2015

WM lui Chapman

In 1925 regula ofsaidului asa cum o cunoastem astazi a fost introdusa de catre FIFA. Pana atunci regula ofsaidului insemna ca intre jucatorul de atac cel mai avansat si linia de poarta trebuiau sa fie in momentul ultimei pase trei jucatori, adica de regula portarul si cei doi fundasi. Incepand cu 1925 s-a instituit regula ce a ramas valabila pana astazi ( cu nuantele si interpretarile ulterioare), anume ca intre poarta si atacant trebuie sa existe la momentul pasei decisive doi jucatori. Schimbarea acestei reguli a reprezentat o noua provocare pentru antrenori si jucatori si a inclinat balanta in favoarea atacantilor. Practic, prin impunerea noii reguli, atacantul central ramanea mereu langa fundasii adversi, asteptand momentul prielnic pentru a gasi culoare si oportunitati. De asemenea , cei doi fundasi nu mai puteau sa marcheze extremele fiindca ar fi lasat liber centrul apararii.

Cel care a gasit solutia pentru noua provocare a regulii ofsaidului a fost un antrenor englez, nou venit la Arsenal Londra. In 40 de ani de existenta clubul londonez nu reusise sa se impuna in nici o competitie importanta, dar prin noul manager Herbert Chapman acest lucru avea sa se schimbe. Chapman a inteles ca regula ofsaidului ducea la nevoia ca mijlocasul central din sistemul 1-2-3-5, folosit in acei ani, sa joace foarte retras, sa incerce sa stopeze actiunile atacantului central sau a celui mai avansat inter si a cerut mijlocasului central Jack Butler sa faca tocmai acest lucru. Mijlocas central clasic, aflat spre sfarsitul carierei, Butler nu a reusit sa indeplineasca intocmai cerintele postului in noua asezare gandita de Chapman, dar alti manageri din campionatul englez au acceptat imediat inteligenta mutare a lui Chapman. In decurs de cativa ani toate echipe englezesti au inceput sa joace cu hafl-central retras, devenit stoper. Arsenal l-a inlocuit la finalul anilor '20 pe Butler cu Herbie Roberts, un jucator puternic, disciplinat, primul stoper adevarat al istoriei fotbalului. Arsenalul lui Chapman, cu jucatori de aparare precum Parker, Male sau Hapgood si cu atacanti de clasa ca Jack, Hulme, Bastin, Drake, Lambert sau James a reusit sa domine fotbalul englez in anii'30. In 1934, la moartea sa, Chapman lasa in urma un Arsenal invingator, iar asistentii sai i-au continuat munca. In anii '30 Arsenal a iesit din obscuritate si intrat in legenda: a castigat 5 campionate, 2 supercupe si 5 supercupe ale Angliei intre anii 1930-1939

joi, 2 iulie 2015

Al treilea succes al unei tari gazda la Cupa Mondiala

Pentru a opta editie, Cupa Mondiala aterizeaza in tara fotbalului, Anglia, primul eveniment sportiv international major transmis masiv la televizor prin satelit.

Lumea intreaga va trai in ritmul unui turneu care nu raspunsese niciodata pana atunci unei anumite exigente atletice. In acest context, echipa Frantei, calificata in premiera dupa o pauza de opt ani, nu conteaza prea mult, disparand chiar din primul tur. La fel se intampla si cu trei mari natiuni, eliminate rapid: Spania si Italia, care nu reusesc sa atinga cu echipa nationala performatele propriilor cluburi, dar mai ales Brazilia, dubla campiona mondiala, ajunsa intr-o perioada de jonctiune intre generatii, una batrana, vechea garda a lui Djalma Santos, Garrincha si Gilmar, cealalta inca prea tanara, necoapta (Jairzinho, Gerson, Tostao). Intre cele doua, Pele care viseaza la o revansa dupa mondialul din '62, va avea un adversar de cosmar. In primul meci el conduce detinatoarea trofeului spre o victorie impotriva Bulgariei, inainte de a fi lovit cu cinism la genunchi. Este indisponibil pentru meciul urmator, unul dintre cele mai bune ale competitiei, pe care coechipierii sai il vor pierde in fata Ungariei extraordinarului Florian Albert. Pele revine contra Portugaliei. Lusitanul Morais nu-l iarta, atacandu-l cu brutalitate. Regele este pe margine campionii se intorc trist la Rio.