Se afișează postările cu eticheta steaua bucuresti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta steaua bucuresti. Afișați toate postările

vineri, 13 noiembrie 2015

Singuratatea celui care ne-a unit in bucurie

În aceste ore în care se vorbeşte, se scrie despre Lucian Bălan, mi se pare nedrept că "muncitor" este cuvântul folosit îndeobşte pentru a reda jocul celui care a fost mijlocaş central în marea echipă a Stelei care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Bălan era un fotbalist cu un joc foarte fluid care se încadra excelent în acea echipă atât de modernă pentru epoca sa. Bălan era pe tot terenul, avea o capacitate fizică formidabilă, dar era foarte dezinvolt şi în posesia balonului, iar rapiditatea jocului său, a gândirii sale, viziunea sa excelentă asupra strategiei contribuiau la nota de dinamism care individualiza acea generaţie a Stelei.

Se poate vedea lucrul acesta şi în felul în care a jucat în finala de la Sevilla, atunci când l-a suplinit perfect pe căpitanul Tudorel Stoica. An de an, pe 7 mai, la sport.ro, Bălan şi colegii lui ne umplu de emoţie în înregistrarea acelui meci cum nu a fost şi probabil nu va mai fi altul în fotbalul nostru. An de an, acea înregistrare strânge un număr impresionant de oameni în faţa televizoarelor, mărturie fiind măsuratorile de audienţă. Iar ce se întampla în momentul executării penaltyurilor reprezintă o adevarată explozie de audienţă. Am văzut colegi de-ai mei, nu neapărat din redacţia de sport, care se strâng în acea seară de mai cu sufletele la gură, trăind din nou cu mare emoţie isprava fără seamăn a lui Bălan şi a colegilor săi.

joi, 30 iulie 2015

Steaua - Partizan 1-1. Omogenitate sarbeasca

Steaua Bucuresti a remizat pe teren propriu, 1-1 cu Partizan Belgrad, in turul 3 preliminar UEFA Champions League si pleaca cu sansa a doua la calificare in ipoteticul infern de la Belgrad. O remiza obtinuta cu foarte mult noroc si pe undeva nemeritata. Nu trebuie sa scoatem din context alunecarea lui Zivko Zivkovic care i-a permis lui Varela sa impinga mingea in plasa cu capul in urma unei lovituri libere executate de Hamroun.

Galeria lui Partizan Belgrad este un avantaj important pentru formatia pregatita de Zoran Milinkovic dar am fi superficiali daca am rezuma problemele Stelei in retur doar la posibilul infern creat de galeria adversa la Belgrad. Daca ne hazardam la un pariu nu avem voie sa neglijam fotbalul prestat de sarbi aseara in comparatie cu Steaua.
De aseara incoace observ prin presa si pe retele de socializare refrenul: ''Partizan nu-i mare echipa''. Afirmatie corecta. Nu sunt si nu vor fi o mare echipa atat timp cat strategia lor este axata pe promovarea si exportul talentelor produse de propria academie. Aseara au avut 5 jucatori in formula de start produsi de propria academie iar pe parcurs au intrat Saponjic si Ninkovic. Dar nu-s atat de mici incat campioana noastra sa-si permita sa le dea cu terenul in cap la Belgrad. Probabil era nevoie de o victorie la scor pentru a aprecia corect valoarea sarbilor. Steaua mai este ce a fost??!!!! Una era sa te aperi cu Ghionea sau Gardos alta este cu Varela, una este sa ataci cuIacob sau Keseru alta este cu Tade si exemplele pot continua. Asta ca sa fac un slalom printre generatiile care au insemnat ceva pentru culorile ros-albastre.

duminică, 26 iulie 2015

Impresie tactica: Partizan Belgrad

Cand in preliminarii sau grupele cupelor europene, fotbalul romanesc are de intalnit un adversar cu o anumita talie europeana, suflarea fotbalistica se incurajeaza afirmand ca adversarul nu mai este ce a fost. Am auzit zilele trecute aceasta teorie referitor la duelul cu Saint Etienne. Subiectul este Partizan Belgrad si imi aduc aminte ca intr-o perioada asemanatoare prin 2008, Marian Iancu si presa sportiva aveau acelasi discurs: ''Partizan nu mai este ce a fost''. Atunci Partizan a invins la pas la Timisoara pe Politehnica lui Dusan Uhrin, in preliminariile Cupei UEFA. Nu stiu cine au fost, cine sunt astazi dar stiu ca alaturi de Dinamo Zagreb au cea mai buna academie din fotbalul est european, pe langa academie mai exista si o galerie demna de tot respectul.

Referitor la disputa cu Steaua Bucuresti, sansele din punctul meu de vedere sunt egale. Steaua are la aceasta ora de partea ei experienta acestor gen de meciuri. O experienta care si-a spus cuvantul si-n dubla cu Trencin, Partizan are avantajul de a juca la Bucuresti cu portile inchise si de a beneficia de un infern pentru orice adversar cand miza unui calificari europene este pusa pe masa. Acolo atmosfera din tribune s-ar putea sa fie un adversar mult mai mare decat calitatea fotbalistica pe care o va etala formatia sarba. Nu stiu cati din jucatorii Stelei au jucat intr-un infern asa cum ne asteptam noi sa fie la Begrad.

joi, 16 iulie 2015

Timpul aliatul lui Mirel Radoi

Sa lasam deoparte calificarea profesionala a lui Mirel Radoi si relatia de rudenie cu factorul de decizie din curtea Stelei. In viata omul isi mai forteaza norocul si cu propria mana. Referitor la drumul lui Mirel Radoi direct din iarba araba pe banca campioanei Romaniei, ar fi corect sa vedem si reversul medaliei. Dupa revolutie incoace din ce stiu, poate ma insel dar imi este greu sa cred, Mirel Radoi este icoana fotbalistica a Stelei. Pana la proba contrarie, istoria scrisa de Mirel Radoi in tricoul ros-albastru este un argument suficient sa cred in solutia aleasa de conducerea Stelei. Mai ales ca de ceva vreme prin Europa este un obicei care marele echipe sa-si aseze pe banca o fosta glorie. Gasim povesti de succes cand ne gandim la Josep Guardiola, Diego Simeone, Luis Enrique sau Antonio Conte dar si esecuri catastrofale daca aruncam o privire la Ciro Ferrara sau Filippo Inzaghi.

Abosolvirea bacalaureatului si a licentei care sa-i dea dreptul sa fie trecut in acte in mod oficial pe functia de antrenor principal este doar o problema personala care trebuie rezolvata, daca vrea sa-si continue cariera dupa etapa Steaua Bucuresti. In situatia data, in nici un campionat sanatos la cap, Radoi nu poate primi un contract de munca. Sunt deacord ca cursurile licentei Pro, nu se predau de flori de mar, insa in compensatie meseria de antrenor ca oricare alta nu prea se invata. Mai mult se fura si slava Domnului, cel putin pentru a performa pe plan inter, Radoi a tot avut de la cine fura pe parcursul carierei de jucator. Deocamdata desi nu ma pot declara un fan al personajului, Mirel Radoi in fata camerelor de luat vederi este cu o clasa peste antrenorii cu licenta din Liga 1. Nu este un soft cu limbaj de lemn. In permanenta a avut un discurs coerent, conform realitatilor din teren. Nu evita sa-si asume ce este de asumat si pune punctul pe rana acolo unde vede probleme de exprimare a propriilor elevi. Un profil nou de antrenor care mie imi place. Asta imi placea si la Costel Galca atunci cand spicuiam in trecutul apropiat, fotbalul romanesc. Si va mai spun un nume care are in permanenta cuvintele la el: Vasile Miriuta.

sâmbătă, 7 martie 2015

''Aparaaa Duckadaaam!''

''Aparaaa Duckadaaam! Suntem finaliiiisti! Am castigat Cupaaa!''. Aceasta a fost exclamatia istorica a comentatorului TV Teoharie Coca-Cozma in seara de 7 mai 1986, cu cateva minunte inainte de miezul noptii. De emotie, omul nici nu-si daduse seama intr-o prima instanta ca de fapt Steaua nu numai se calificase in Finala Cupei Campionilor Europeni, dar o si castigase in fata Barcelonei, in urma loviturilor de departajare. A fost poate cea mai placuta si mai pardonabila gafa din istoria fotbalului romanesc, fiindca s-a referit la cea mai rasunatoare performanta la nivel de club, neegalata pana astazi.

O echipa adunata cu greu

Cu numai 3 ani mai devreme, Steaua naviga pe locurile 4-6 ale clasamentului. Nu mai participase de 3 ani in cupele europene si tot de atunci cauta zadarnic incropirea unei generatii capabile sa se ridice macar la nivelul celei a lui Vasile Iordache, Sames, Vigu, Dumitru, Iordanescu sau Marcel Raducanu. Se rulau cam 40 de jucatori pe campionat, se incercau zeci de formule de echipa nu salta nicidecum peste locul 5. In acel an, 1983, au fost readusi in Ghencea, Ion Alecsandrescu si Emerich Jenei, conducatorul si antrenorul de numele carora se leaga cel mai mare succes obtinut vreodata de un club romanesc. In formarea marei echipe a Stelei, un rol important i se atribuie si lui Florin Halagian. Armeanul a venit in vara lui 1948, inlocuindu-l pe Jenei, al carui loc secund obtinut la finalul campionatului abia incheiat nu multumea pe nimeni. Fost antrenor la FC Olt, Halagian a contribuit la aducerea unor jucatori pe care i-a avut la Scornicesti, precum Barbulescu, Piturca, Bumbescu sau Radu II. De asemenea, tot Halagian a insistat si a negociat transferul lui Boloni. Cele 5 implanturi li s-au adaugat lui Duckadam, Majearu, Balan, Lacatus, Tudorel Stoica, Balint sau Belodedici care se aflau deja in vestiarul Stelei. Insa dupa numai 7 etape, armeanul a parasit in mod inexplicabil echipa motiv pentru care s-a apelat din nou la Emerich Jenei.