Se afișează postările cu eticheta romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta romania. Afișați toate postările

luni, 26 octombrie 2015

Sutul supersonic

A marcat de doua ori la doua Campionate Mondiale pentru Romania, a murit cu cateva luni inainte sa vada cum o generatie de aur a nationalei straluceste in America, a fost un atacant temut in Romania si in Europa si a facut istorie atat ca jucator cat si ca antrenor.

Stefan Dobay s-a nascut in imperiul Austro-Ungar, in Ujszentes (azi Dumbravita, din judetul Timis), dar a inceput fotbalul la Timisoara, unde intre 1925 si 1926 a jucat pentru Sparta CFR. In 1926 a venit la Banatul, iar in 1930 s-a transferat la Ripensia, unde timp de 10 ani a uimit o lume intreaga. Cu 127 de goluri in 153 de meciuri, sutul lui Dobay a devenit legendar in Europa.

duminică, 14 iunie 2015

Jumatatea goala a paharului

sursa foto prosport.ro
Echipa noastra nationala a remizat in Irlanda de Nord si pastreaza sefia grupei F din cursa pentru calificare la Euro 2016 organizat in Franta cu 14 puncte. Lasand prestatia tricolorilor din teren de la Belfast, aceasta notiune statistica ar fi jumatatea plina a paharului. Insa de ceva vreme m-am cam saturat sa tot sorb jumatatea plina a paharului. Da domnilor, vreau sa ignor clasamentul grupei de calificare si sa stramb din nas. Acest clasament  nu-i nimic altceva decat o iluzie. O iluzie datorata ultimului zar de 6-6 aruncat de fostul selectioner Victor Piturca. Ma apuca groaza gandindu-ma, ca fara norocul proverbial a lui nea' Piti, sortii ne-ar fi putut arunca intr-o alta grupa. Stau si ma intreb cum am fi scos noi camasa daca eram azvarliti in grupa Olandei? Probabil ne-am fi luptat cu deminitate cu Kazakhstan si am rasufla usurati la final ca nu suntem lanterna rosie a grupei.

Irlanda de Nord era de batut? Poate ca da, dar intr-o alta era fotbalistica a  echipei noastre nationale. Realiatea dura este ca Romania era selectionata de invins la Belfast. Mare noroc ca baietii lui Michael O'Neill in toate situatiile ivite l-au cam luat la tinta pe Ciprian Tatarusanu. Ca in rest ala a lui Lafferty, avea obiceiul sa ne tranteasca fundasii centrali cap in cap aproape la fiecare contact.

sâmbătă, 14 martie 2015

Se auzea doar ploaia!

Rudonja nu a fost un superstar al fotbalului mondial. Nu a fost o vedeta nici macar in Estul Europei. Nu ar prinde un loc in topul celor mai buni 10 atacanti produsi de fosta Iugoslavie in ultimele doua decenii. Rudonja (39 de ani) este insa unul dintre idolii fotbalului in tara sa natala, unde este poreclit "Turbo Rudi", in ciuda faptului ca a inscris un singur gol in 65 de meciuri jucate in tricoul nationalei Sloveniei.

Un gol de neuitat pentru atacantul care a purtat, la echipa nationala, numarul 13 pe tricou, dar si pentru romani, care au vazut Cupa Mondiala din 2002 la televizor.
In Romania, numele sau este de cosmar. Intr-o seară ploioasa de noiembrie, tricolorii au remizat, scor 1-1, partida retur a barajului pentru calificarea la Cupa Mondiala din 2002, competitie al carei turneu final a fost gazduit de Japonia si de Coreea de Sud. Dupa esecul ghinionist de la Ljubljana, scor 1-2, elevii lui Gica Hagi - aflat la prima experienta din cariera ca antrenor - erau favoriti la calificare.

Golul marcat in minutul 55 de Rudonja nu a putut fi anulat de reusita lui Cosmin Contra, iar slovenii au mers la Cupa Mondiala pentru prima oara in istorie.

sâmbătă, 7 martie 2015

Kennet Andersson: ''Ma intrebam unde-i portarul''

EVZ: Kennet, esti autorul celui mai dureros gol primit vreodata de Romania. Ce amintiri ai de la acel meci jucat in SUA?
Kennet Andersson: Imi aduc aminte ca era teribil de cald. Cred ca erau aproape 50 de grade Celsius. Am avut probleme tot meciul cu caldura. Mi se parea ca arde tricoul pe mine. De asemenea, cand eram la incălzire, mai multi spectatori au avut nevoie de ingrijiri medicale. Sa fiu sincer, in timpul meciului cred ca as fi avut si eu nevoie putin de medici. Si romanii, si suedezii au alergat ca nebunii in acel joc, pe caldura aceea. Si noi, si voi jucam in sferturile de finală desi nimeni nu ne dadea prea multe sanse inainte. Ambele echipe erau surprize ale turneului, insa echipe extrem de bune. Ii stiam pe romani. Jucasem un amical cu ei inaintea turneului. A iesit si un meci incins.

Momentul decisiv al meciului a fost golul marcat chiar de tine in ultimele minute ale prelungirilor...
Imi aduc aminte bine golul acela. Era 2-1 pentru Romania, iar noi jucam cu un om mai putin, dupa eliminarea lui Schwartz. Mai mult, Dhalin era accidentat. Am deschis scorul, insa voi ne-ati egalat si apoi ne-ati mai dat un gol. Singura strategie pe care o mai aveam erau mingile lungi. Eu eram mereu tinta acestor baloane. La inceputul fazei golului am crezut ca pasa e prea lunga si ca nu am sa o ajung. Am alergat repede, insa. Apoi, m-am gandit ca o să fiu luat in primire de un fundas. In timp ce mingea se apropia tot mai tare, tin minte ca ma intrebam unde e portarul. Cand mi-am dat seama ca am cale libera spre gol, nu am ezitat niciun moment si am inscris.

miercuri, 7 ianuarie 2015

Deceniul de aur. Cutremurul sloven

Poate o echipa nationala sa se faca de ras la un Campionat European dupa ce la Mondialul disputat doar doi ani mai devreme se autodepasise? Daca acea reprezentativa se numeste Romania, este foarte posibil sa se intample asa. De la Euro '96, disputat in Anglia, ai nostri s-au intors fara nici un punct! S-a vorbit mult timp despre un sir de ghinioane. Mai intai, gafa lui Stelea din meciul cu Franta, apoi golul perfect valabil anulat lui Dorinel Munteanu contra Bulgariei, in fine, faptul ca impotriva spaniolilor am primit gol in ultimele minunte. Despre acest meci, Romania - Spania 1-2, selectionerul bulgar Dimitar Penev, a carui echipa a ratat accesul in sferturi din cauza respectivului rezultat, a afirmat ulterior, la 5 ani distanta de eveniment, ca n-a fost tocmai curat.

Vopsitii

Obisnuiti cu calificarile, romanii nu au ratat nici Mondialul din Franta din 1998. Mai mult, prin performantele din ultimul timp, au dobandit calitatea de capi de serie. Primele doua meciuri pe pamant francez au insemnat tot atatea victorii, 1-0 impotriva Columbiei si 2-1 cu Anglia. Cu sase puncte, obiectivul, depasirea grupei, fusese atins. Cea de a treia partida, cu Tunisia, devenise o simpla formalitate. Insa tricolorii n-au lasat banalitatea sa se instaleze, aparand cu totii pe gazonul lui Stade de France cu parul vopsit blond, in timp ce selectionerul Anghel Iordanescu s-a tuns zero. Cu aceasta noua imagine, intens mediatizata pe toate meridianele, Romania nu a reusit decat un rezultat de egalitate. Pentru ca apoi, in optimi sa cedeze in fata Croatiei si sa paraseasca turneul. Pe seama acestui ultim meci a circulat un zvon conform caruia jucatorii ar fi cerut in vestiar, inaintea fluierului de start, majorarea primelor si negasind intelegere federala, unii dintre ei ar fi evoluat inexplicabil de slab impotriva Croatiei.

joi, 11 decembrie 2014

Ne-am unit greu, dar ne-am unit!

In Romania fotbalul nu are nici vechimea si nici inradacinarea din vestul Europei. Daca in Anglia se disputa prima finala de Cupa in 1871, pe meleagurile romanesti lucrurile s-au miscat mult mai greu. In presa vremii a aparut, totusi, informatia ca in imprejurimile Aradului in 1988 ''se batea mingea''.

In acelasi oras doi ani mai tarziu, s-a intors de la studii, din Anglia, un tanar medic stomatolog pe nume Iuliu Weiner, avand in bagaje o minge si cateva foi pe care erau scrise regulile jocului. Dentistul a facut cateva demonstratii practice, dar noul joc nu a avut aderenta la localnici. In schimb fotbalul a prins in vecini, la Timisoara, prin intermediul unor elevi banateni care-si faceau studiile la Budapesta si Viena. Directorii de liceie au scos insa jocul in afara legii, contestandu-i moralitatea. Cu toate acestea, noul joc era greu de izolat. El acaparase deja masele, care-l practicau entuziast, dar dezorganizat.
In fine in 1899, atunci cand in Anglia se disputasera deja aproape 30 de editii ale Cupei, in Romania are loc primul meci de fotbal intr-un cadru organizat. CU prilejul serbarilor scolare de sgfarsit de an, la 25 iunie, clasele a sasea si a saptea de la Liceul Piarist au jucat una impotriva celeilalte. Aradenii revendica insa ca prima partida ''serioasa'' de pe meleagurile romanesti s-ar fi disputat in orasul lor, in acelasi an, 1899, pe 15 august. Atunci pe terenul de langa Uzina de Vagoane s-au confruntat doua echipe conduse de un arbitru numit ''capitanul Matusik''. Cateva luni mai tarziu, la 25 octombrie 1899, la Arad se disputa prima partida internationala intre o formatie locala si echipa Politehnicii din Budapesta. Ungurii au invins cu 10-0.