Se afișează postările cu eticheta marius lacatus. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta marius lacatus. Afișați toate postările

vineri, 13 noiembrie 2015

Singuratatea celui care ne-a unit in bucurie

În aceste ore în care se vorbeşte, se scrie despre Lucian Bălan, mi se pare nedrept că "muncitor" este cuvântul folosit îndeobşte pentru a reda jocul celui care a fost mijlocaş central în marea echipă a Stelei care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Bălan era un fotbalist cu un joc foarte fluid care se încadra excelent în acea echipă atât de modernă pentru epoca sa. Bălan era pe tot terenul, avea o capacitate fizică formidabilă, dar era foarte dezinvolt şi în posesia balonului, iar rapiditatea jocului său, a gândirii sale, viziunea sa excelentă asupra strategiei contribuiau la nota de dinamism care individualiza acea generaţie a Stelei.

Se poate vedea lucrul acesta şi în felul în care a jucat în finala de la Sevilla, atunci când l-a suplinit perfect pe căpitanul Tudorel Stoica. An de an, pe 7 mai, la sport.ro, Bălan şi colegii lui ne umplu de emoţie în înregistrarea acelui meci cum nu a fost şi probabil nu va mai fi altul în fotbalul nostru. An de an, acea înregistrare strânge un număr impresionant de oameni în faţa televizoarelor, mărturie fiind măsuratorile de audienţă. Iar ce se întampla în momentul executării penaltyurilor reprezintă o adevarată explozie de audienţă. Am văzut colegi de-ai mei, nu neapărat din redacţia de sport, care se strâng în acea seară de mai cu sufletele la gură, trăind din nou cu mare emoţie isprava fără seamăn a lui Bălan şi a colegilor săi.

sâmbătă, 7 martie 2015

''Aparaaa Duckadaaam!''

''Aparaaa Duckadaaam! Suntem finaliiiisti! Am castigat Cupaaa!''. Aceasta a fost exclamatia istorica a comentatorului TV Teoharie Coca-Cozma in seara de 7 mai 1986, cu cateva minunte inainte de miezul noptii. De emotie, omul nici nu-si daduse seama intr-o prima instanta ca de fapt Steaua nu numai se calificase in Finala Cupei Campionilor Europeni, dar o si castigase in fata Barcelonei, in urma loviturilor de departajare. A fost poate cea mai placuta si mai pardonabila gafa din istoria fotbalului romanesc, fiindca s-a referit la cea mai rasunatoare performanta la nivel de club, neegalata pana astazi.

O echipa adunata cu greu

Cu numai 3 ani mai devreme, Steaua naviga pe locurile 4-6 ale clasamentului. Nu mai participase de 3 ani in cupele europene si tot de atunci cauta zadarnic incropirea unei generatii capabile sa se ridice macar la nivelul celei a lui Vasile Iordache, Sames, Vigu, Dumitru, Iordanescu sau Marcel Raducanu. Se rulau cam 40 de jucatori pe campionat, se incercau zeci de formule de echipa nu salta nicidecum peste locul 5. In acel an, 1983, au fost readusi in Ghencea, Ion Alecsandrescu si Emerich Jenei, conducatorul si antrenorul de numele carora se leaga cel mai mare succes obtinut vreodata de un club romanesc. In formarea marei echipe a Stelei, un rol important i se atribuie si lui Florin Halagian. Armeanul a venit in vara lui 1948, inlocuindu-l pe Jenei, al carui loc secund obtinut la finalul campionatului abia incheiat nu multumea pe nimeni. Fost antrenor la FC Olt, Halagian a contribuit la aducerea unor jucatori pe care i-a avut la Scornicesti, precum Barbulescu, Piturca, Bumbescu sau Radu II. De asemenea, tot Halagian a insistat si a negociat transferul lui Boloni. Cele 5 implanturi li s-au adaugat lui Duckadam, Majearu, Balan, Lacatus, Tudorel Stoica, Balint sau Belodedici care se aflau deja in vestiarul Stelei. Insa dupa numai 7 etape, armeanul a parasit in mod inexplicabil echipa motiv pentru care s-a apelat din nou la Emerich Jenei.