Se afișează postările cu eticheta germania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta germania. Afișați toate postările

joi, 29 octombrie 2015

Ticleanu: ''Dumnezeu ne iubeste''

De aproape un an, Federaţia Română de Fotbal a organizat trialuri pentru copii românilor din Spania, Italia, Germania şi Ungaria. Peste paroximativ o lună urmează şi Franţa. La iniţiativa preşedintelui FRF, Răzvan Burleanu, o echipă condusă de Aurel Ţicleanu, managerul departamentului de scouting de la Federaţie, şi din care au făcut parte selecţionerii de la naţionalele U-15, U-16, U-17, U-18 şi U-19, a colindat Europa pentru a ochi cât mai mulţi copii şi juniori care ar putea face obiectul unei convocări la reprezentativele juvenile tricolore. PUTEREA a stat de vorbă cu Aurel Ţicleanu despre obiectivele atinse la aceste trialuri.

EXCLUSIV. Aurel Ţicleanu: “Avem copii extraordinar de talentaţi în lume. Dumnezeu ne iubeşte”zoom “Am fost împreună cu selecţionerii de la U-15 până la U-19, plus Belodedici, şi un cameraman, pentru că totul a fost filmat. Acţiunile au avut un plan afectiv, care pe noi, cei de la FRF care am fost în acele ţări, ne-au emoţionat. Mulţi dintre copii prezenţi la aceste trialuri nici măcar nu sunt născuţi în România şi nici nu vorbesc limba. S-a văzut totuşi o dorinţă şi o ambiţie exemplară de a juca pentru România. De exemplu, Dominik Wieland, găsit de noi la trialul din Germania. La primul său meci sub tricolor, prin vară, ar fi vrut să cânte şi el imnul României, dar nu ştia limba. S-a emoţionat atât de tare încât în primul sfert de oră din meci nu ştia pe ce lume este. Şi-a revenit ulterior şi a dat dovadă de maturitate în joc. Este un mijlocaş defensiv gen Ionuţ Lupescu. Este legitimat la FC Ingolstadt. La mulţi dintre cei pe care i-am observat la trialuri se vede că au o altă şcoală, cum driblează, cum transmit mingea, cum se deplasează în teren. Au un alt gen de profesionalism. De fapt asta am şi cautat. În primul rând să să aibă tehnicitate, să preia corect mingea, să o paseze la fel de corect, cum deposedează şi cum centrează. Apoi, ne-am uitat şi la fizicul lor. E clar şi se vede asta, că lucrând la cluburi importante de peste hotare, sunt dezvoltaţi faţă de ce avem noi în ţară”, ne-a declarat Aurel Ţicleanu.

''Cazul'' Hoffenheim

Gruparea cu numele complet TSG 1899 Hoffenheim are vechi state de serviciu in sportul german si totusi impresia generala este ca ea a fost creata in…eprubeta. Rezultate au fost obtinute in atletism si gimnastica, dar clubul numarand peste 6 000 de membrii nu s-a remarcat prin nimic. Pana prin anii `90 cand Dietmar Hopp, co-intemeietorul firmei SAP, una dintre marile producatoare de software din lume, s-a decis sa sprijine financiar gruparea din care si el facea parte inca din vremea junioratului.
Ascensiunea in fotbal a fost vertiginoasa. In putini ani echipa a ajuns din cea mai joasa liga locala in liga regionala, cu bune rezultate, moment in care Dietmar Hopp a facut publica una dintre marile lui dorinte: aniversarea celei de-a 70-a zile de nastere sa coincida cu promovarea echipei in Bundesliga. Planul in aparenta fantezist a capatat insa curand forma si continut, masurile intreprinse avand un suport financiar solid. Ralf Rangnick a fost adus ca antrenor si echipa a facut in 2007 saltul in 2.BL, iar un an mai tarziu in Bundesliga. O seama de jucatori atrasi de perspectivele existente, ca Francisco Copado, Jochen Seitz, mai tarziu Chinedu Obasi, Andreas Ibertsberger au intarit clubul care apoi si-a aruncat tot mai departe privirile. Transferarea celor mai buni jucatori brazilieni ai promotiei respective, Carlos Eduardo si Luis Gustavo, alaturi de alte marimi ca Ibisevic, Salihovic, Sanogo, Hildebrand, Beck au afirmat echipa definitiv in constelatia fotbalului german.

Unele cluburi nu au vazut cu ochi buni ceea ce se petrece la Hoffenheim, la Dortmund publicul a protestat vehement, atacandu-l direct pe Dietmar Hopp pentru promovarea concurentei neloiale. Drumul lui Hoffenheim a continuat insa si marele finantator, care detine majoritatea actiunilor clubului si cu aceasta ultimul cuvant, a initiat constructia unui stadion realizat in timp record la Sinsheim, o bijuterie Wirsol Rhein-Neckar-Arena care reuneste numele celor doua cursuri de apa intre care se afla.

vineri, 31 iulie 2015

Enciclopedia fotbalului: Jorge Burruchaga

''Ma bagi intr-un bucluc cat mine de mare. De ce spui asta, sunt campion mondial, nu pot sa-mi patez blazonul''. Cel care se exprima cu atata amaraciune chiar este campion al lumii! Implicat brutal in cel mai mare scandal din istoria fotbalului francez, afacerea Olympique Marseille - Valenciennes, Jorge Burruchaga e mai mault decat atat: in memoria suporterilor argentinieni este aghiotantul credincios a lui Maradona, mana lui dreapta, omul ultimei pase si mijlocasul care da lovitura de gratie Germaniei in finala mondiala din 1986.

Incredibil destin pentru acest jucator, dupa soarele gloriei, umbra si multa durere. De parca un duh al raului ar fi pus stapanire pe viata acestui fotbalist care a decis sa-si paraseasca tara cu un an inainte de a trimfa cu nationala pe taram mexican. Pana la aceasta hotarare totul mergea ca pe roate pentru tanarul ''gaucho'', care are sansa de a lucra cu cativa dintre cei mai fini tehnicieni ai momentului si de a deveni unul dintre marii mijlocasi ofensivi ai planetei. Dupa un inceput de cariera sclipitor in Argentina, la River Plate, Arsenal de Saraudini si Independente, Burruchaga ajunge in 1985 la Nantes, reperat de directorul sportiv Robert Budzinski, ale carui retele argentiniene au functionat perfect si de data asta ( la fel ca in cazul lui Marcos, Vargas si Curioni).

sâmbătă, 25 iulie 2015

Al treilea titlu mondial pentru Italia

Pentru toti amatorii de fotbal, Mondialul iberic a fost marcat de o obositare si tragica noapte sevillana, care a oferit squadrei azzurra Germania Federala ca adversar in finala, in locul Frantei lui Michel Platini.

Pe stadionul Santiago Bernabeu din Madrid, in aceasta duminica de 11 iulie 1982, la sfarsitul dupa-amiezei, un om nu-si poate ascunde neiplinirea. Pe gazon, regele Spaniei, Juan Carlos, ofera o statueta aurie, frumoasa si supla. Dino Zoff o arata coechipierilor: este un recordman, a cucerit titlul mondial la 40 de ani, 4 luni si 13 zile. El stie ca premiul nu are decat o valoare simbolica, desi va intra in Guinness Book, dar cum sa uiti, in aceste clipe de bucurie colectiva, ca Italia a castigat trofeul suprem pentru a treia oara in istorie, alaturandu-i-se Braziliei intr-un duet celebru. Sub soarele madrilen, sqadrra azzurra a dominat (3-1) sperietoarea germana dupa ce batuse si Polonia in semifinale (2-0).

Atunci Zoff, capitanul exemplar, le face un semn coechipierilor si toti, titulari si rezerve il inconjoara pe selectionerul Enzo Berazot. Il ridica in brate si-l poarta spre triumf. Iata un om care nu a acceptat niciodata vreo concesie. In 1978, in timpul editiei precedente a competitiei, in Argentina, formase un grup. Solid, eficace. Care insa incheiase turneul final pe locul 4, invins de Brazilia in finala mica.

duminică, 19 iulie 2015

Duelul Beckenbauer - Cruyff

Pentru a gazdui Cupa Mondiala in 1974, nemtii au modernizat boua stadioane, cu un cost total de 233 de milioane de marci, si au luat masuri de securitate fara precedent pana atunci. Germania nu uitase drama de la Munchen, din 1972, cand, in timpul Jocurilor Olimpice, 11 sportivi israelieni fusesera ucisi de un comando terorist palestinian. Competitia fotbalistica a fost supraveghiata cu mare atentie.
Era nevoie de un alt trofeu. Cupa Jules Rimet, decernata campionilor incepand din 1930, fusese achizitionata defenitiv de Brazilia, castigatoare de trei ori. Un aurar italian, Silvio Gazzaniga a creat noul trofeu. Un glob de aur masiv de 18 carate, care cantareste, 5 kilograme, masoara 36 de centrimetri si valoreaza 20.000 de dolari.

luni, 6 iulie 2015

Brazilia. Al treilea pas pentru gigantul sud-american

Invingand in finala Italia, Brazilia isi adjudeca definitiv trofeul Jules Rimet. Competitia a cunoscut in acelasi timp cel mai incrancenat meci din intreaga sa istorie: Italia - RFG.

Cupa Mondiala din 1970 a fost cea care a lasat cele mai multe amintiri contrastante si s-a dovedit cea mai spectaculoasa a epocii moderne. In acelasi timp insa, revin in memorie meciuri inchise ermetic, care ii adormeau pe telespectatori europeni nevoiti sa vegheze tarziu in noapte pentru a urmari transmisiunile directe. Recent, un sondaj realizat printre marii jucatori ai acelor vremuri, a desemnat semifinala Italia -RFG drept cea mai frumoasa partida din istoria fotbalului. Prelungirile au fost un moment pur de drama sportiva. Dar ele urmai unei prime ore si jumatate chiar insipide, in care nemtii egalasera nesperat in ultimele secunde. Apoi, incantarea: cele doua echipe s-au aflat pe rand in avantaj, marcand cinci goluri intr-un sfert de ora, pentru ca Rivera, sa ofere in final victoria italienilor. Un alt ''varf'' al competitiei a avut loc in primul tur, intre Anglia si Brazilia.

joi, 2 iulie 2015

Al treilea succes al unei tari gazda la Cupa Mondiala

Pentru a opta editie, Cupa Mondiala aterizeaza in tara fotbalului, Anglia, primul eveniment sportiv international major transmis masiv la televizor prin satelit.

Lumea intreaga va trai in ritmul unui turneu care nu raspunsese niciodata pana atunci unei anumite exigente atletice. In acest context, echipa Frantei, calificata in premiera dupa o pauza de opt ani, nu conteaza prea mult, disparand chiar din primul tur. La fel se intampla si cu trei mari natiuni, eliminate rapid: Spania si Italia, care nu reusesc sa atinga cu echipa nationala performatele propriilor cluburi, dar mai ales Brazilia, dubla campiona mondiala, ajunsa intr-o perioada de jonctiune intre generatii, una batrana, vechea garda a lui Djalma Santos, Garrincha si Gilmar, cealalta inca prea tanara, necoapta (Jairzinho, Gerson, Tostao). Intre cele doua, Pele care viseaza la o revansa dupa mondialul din '62, va avea un adversar de cosmar. In primul meci el conduce detinatoarea trofeului spre o victorie impotriva Bulgariei, inainte de a fi lovit cu cinism la genunchi. Este indisponibil pentru meciul urmator, unul dintre cele mai bune ale competitiei, pe care coechipierii sai il vor pierde in fata Ungariei extraordinarului Florian Albert. Pele revine contra Portugaliei. Lusitanul Morais nu-l iarta, atacandu-l cu brutalitate. Regele este pe margine campionii se intorc trist la Rio.

luni, 1 iunie 2015

Primul triumf german la Cupa Mondiala

Invinsi cu 8-3  in turul 1 de fantasticii jucatori maghiari condusi de Ferenc Puskas, germanii reusesc sa castige meciul pe care nu aveau voie sa-l piarda in fata acelorasi unguri (3-2).

O ploaie deasa se abate asupra stadionului Wankdorf din Berna. Este 4 iulie 1954 si se disputa finala celei de a cincea editii a Cupei Mondiale, competitie gata sa sarbatoreasca marea echipa a Ungariei. Cine si-ar fi putut imagina ca maghiarii nu vor fi campioni la capatul unui meci anuntat ca o simpla formalitate? Nimeni nu uitase ca ungurii isi zdrobisera deja in primul tur adversarul din finala, RFG, cu un 8-3 care-l lasase fara replica pe cel din urma contestatar a stilului lui Puskas si compania. In plus aceasta formatie ungara fusese prima care batuse Anglia pe Wembley, in 1953. Neinvinsa de 31 de meciuri, ea avea cei mai valorosi atacanti din lume: Kocsis (patru goluri doar impotriva nemtilor), Puskas, Hidegkuti.

duminică, 22 martie 2015

Mana lui Dumnezeu, piciorul diavolului

Atat pentru cei care accepta totul neconditionat cat si pentru sceptici, Cupa Mondiala desfasurata in 1986 in Mexic va fi pus in lumina dubla personalitate a lui Diego Armando Maradona.

Cand a debutat acest Mondial la altitudine, pe stadionul Azteca din Ciudad de Mexico, Maradona era pe culmile desavarsirii artei sale. Tocmai terminase al doilea sezon sub culorile celor de la Napoli. In acelasi timp golgether genial si pasator imprevizibil, Diego a oferit napolitanilor posibilitatea de a disputa finala Cupei UEFA. Selectionerul argentinian Carlos Bilardo l-a inteles perfect: nu mai era acel Maradona perturbat, agasat precum cel din Spania '82, tulburat chiar de criticile apaute la sfarsitul sezonului la FC Barcelona. De aceasta data este magicianul care va conduce Argentina spre cea de a doua consacrare mondiala a istoriei sale. Un semn care nu inseala: Maradona poarta banderola de capitan, incredintata pana atunci liberoului nationalei, Daniel Passarella.

vineri, 2 ianuarie 2015

Enciclopedia fotbalului: Lothar Matthaus

Palmaresul lui Lothar Matthaus este cu atat mai invidiabil cu cat fotbalul actual nu se mai preteaza carierelor longevive. Existase candva portarul mexican Carbajal, prezent la cinci cupe mondiale in perioada 1950-1966. Existasera alti cativa jucatori - brazilienii Pele si Djalma Santos, germanii Uwe Seller si Schnellinger, uruguayanul Rocha si italianul Rivera - care intrasera in cercul select al fotbalistilor cu patru turnee finale la activ. Dar asta se intampla in alte vremuri, cand fotbalul era mai putin exigent, iar calendarul competitional mai putin aglomerat. Lothar Matthaus a izbutit sa bifeze cinci cupe mondiale, intre 1082 si 1998. Chiar daca nu a fost prezent la finala spaniola din 1982, el s-a aflat pe teren la ultimul act din Mexic (1986) si chiar a purtat pe brat banderola de capitan la Roma in 1990, cand Germania a castigat al treilea titlu mondial din intreaga sa istorie.

Aceasta longevitate este un imn inchinat muncii indarjite si al perseverentei. La inceput, Matthaus n-a fost mai dotat decat altii si in nici un caz decat Kaiser Franz. A avut insa voita de fier, dublata de dorinta neclintita de a ajunge cineva. Marginit la rolul de fundas in prima parte a carierei, se transforma intr-un conducator de joc de calibru sub impulsul lui Franz Beckenbauer, devenit antrenor din 1984, si al lui Giovanni Trapattoni, tehnicianul cu care lucreaza la Inter Milano, unde se transfera in 1989, dupa ce jucase la Borussia Monchengladbach si la Bayern Munchen. Kaiser-ul, care il considera prea discret in joc, il convoaca intr-o buna zi la o sedinta video intre patru ochi. ''Tu te vezi pe teren? Eu nu te vad. Vreau sa apari sistematic in campul camerei de luat vederi, sa fii unde este si mingea''. Mesajul ajunge la destinatie.

luni, 29 decembrie 2014

Drama,bucurie si tristete - in noaptea andaluza

Franta esueaza in fata RFG in cea de-a doua semifinala la Cupa Mondiala, dupa un meci care lasa un gust straniu, al pasiunii si al amaraciunii.

''Albastrii'' si-au luat destinul in propiile maini la acest Mondial spaniol, dupa un debut dificil impotriva unei frumoase echipe engleze (1-3). Dar, foarte repede, condusi de o linie mediana magica - Michel Platini, Jean Tigana, Bernard Genghini si Alain Giresse -, ei simbolizeaza bucuria de a juca fotbalul sentimentelor pure, asa cum ii placea antrenorului lor, Michel Hidalgo sa defineasca stilul ''cocosilor''. Un bun rezultat (4-1) cu Kuweitul, apoi o faza secunda jucata incantotor impotriva Austriei si Irlandei de Nord asigura calificarea pentru o semifinala mondiala derulata la 8 iulie 1982.

O distributie de vis

In aceasta seara de joi, la Sevilla, e foarte cald (33 grade Celsius), dar adie putin vantul. Stadionul Sanchez Pizjuan este plin ochi cu peste 70.000 de spectatori, dintre care aproximativ 20 de mii de francezi: gradenele si tribunele sunt colorate in rosu-albastru si in negru- galben-rosu culorile RFG. La fluierul de start al albitrului olandez Corver, Michel Hidalgo s-a hotarat sa alinieze o echipa care iese in evidenta prin soliditate, clasicism si sclipiri de geniu : Ettori - Amoros, Tresor, Janvion, Bossis - Tigana, Giresse, Genghini, Platini - Rocheteau, Six. Cu asemenea jucatori Franta tinteste victoria. In fata lor, Germania Federala a realizat un excelent tur secund. Meci nul contra Angliei si o victorie impotriva Spaniei (2-1). Formatia compusa de Jupp Derwall arata astfel : Schumacher - Kaltz, KH Forster, Stielike, Briegel - B. Forster, Dremmler, Breitner, Magath - Ficher, Littbarski.

marți, 9 decembrie 2014

Enciclopedia fotbalului: Franz Beckenbauer

Cand apare Franz Beckenbauer, ghinionul se retrage din scena. Legenda este veche si stiuta : Beckenbauer s-a nascut sub o stea norocoasa. Si cum am putea vorbi altfel despre un personaj care a transformat in aur cam tot ce a atins? De altfel, el insusi recunoaste ca este logodit cu norocul : ''Ii sunt recunoscator bunului Dumnezeu pentru ca se poarta atat de frumos cu mine. De la El am primit totul si am grija sa-i multumesc in fiecare zi a vietii''.

Totusi o asemenea optica ar putea parea simplista. Caci desi ajuns foarte sus, Franz Beckenbauer a pornit relativ de jos. Cartierul Giesing, unde si-a petrecut copilaria, este una dintre zonele muncitoresti ale orasului Munchen. Cu un tata postas si o mama casnica, micul Franz nu are carne pe masa in fiecare zi. Dotat incontestabil pentru fotbal, foarte tanarul jucator evolueaza la un club modest : SC Munchen 1906. Un conducator a lui TSV Munchen 1860, cel mai mare club din oras pe vremea aceea, il remarca si-l convinge sa se transfere in sezonul urmator. Insa inainte de asta are loc derby-ul local. Un derby care degenereaza atat de urat, incat Franz incaseaza o palma chiar de la conducatorul care luase legatura cu el. Decizia lui e ferma: nu se va duce la Munchen 1860 ci la Bayern. Si iata cum o secunda de ratacire a modificat intreaga fata a fotbalului german.

miercuri, 29 octombrie 2014

Proiectul Sammer

Dupa doua semifinale consecutive pierdute, Germania a reusit sa se impuna in fata Argentinei in ultimul act al campionatului mondial desfasurat vara trecuta in Brazilia. Intre timp pe langa titlul mondial in palmaresul acestei generatii se mai poate trece o finala si o semifinala, ambele pierdute de campionat european. Fapt prin care se constata ca Joachim Low a fost prezent in permanenta in punctul culminant al turneelor finale decand a preluat postul de selectioner de la Jurgen Klinsmann. Unii au scris ca la mondialul din 2006, Klinsmann a fost legenda vie si vectorul de imagine. Low a fost mintea limpede responsabila de elementele tactice de pe banca tehnica.
Despre prestatia din Brazilia nu sunt foarte multe de spus. De aceasta data Germania nu a mai etalat estetica, entuziasmul si gramul de esenta latina de care au dat dovada la editiile precedente. La acest mondial fotbalul german imi lasa impresia ca a revenit la caracteristicile care-l definesc si-l disting in fotbalul mondial. Germania  a fost o echipa seaca si fara scrupule reusind intr-un final sa-si atinga scopul. Poate fi vorba si de absolvirea examenului cu maturitatea fotbalistica a acestei generatii. Povestea din semifinala, este caracteristica fotbalului german, dar pe undeva rezultatul se datoreaza mai mult handicapului psihologic al brazilienilor decat a competentelor tehnico-tactice. Din momentul deschiderii scorului, pentru gazdele campionatului mondial, cerul a devenit una cu pamantul. Din punct de vedere psihic, Brazilia nu era pregatita pentru ce urma sa se intample in cazul in care adversarul deschide scorul. In actul final, nemtii si-au atins obiectivul datorita rabdarii.

Nu stiu daca antrenorul Matthias Sammer astazi mai spune ceva suporterului de serviciu. In palmaresul lui se observa un titlu castigat cu Borussia Dortmund si o finala de Cupa UEFA pierduta in fata celor de la Feyernoord Roterdam (2002). Adevarata poveste a lui Sammer in fotbal dupa agatarea ghetelor in cui incepe in aprilie 2006. Semna un contract cu federatia germana de fotbal si proiecta tot ce vedem cu ochiul liber din postura de director tehnic, in fotbalul german.