Se afișează postările cu eticheta echipa nationala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta echipa nationala. Afișați toate postările

joi, 29 octombrie 2015

Ticleanu: ''Dumnezeu ne iubeste''

De aproape un an, Federaţia Română de Fotbal a organizat trialuri pentru copii românilor din Spania, Italia, Germania şi Ungaria. Peste paroximativ o lună urmează şi Franţa. La iniţiativa preşedintelui FRF, Răzvan Burleanu, o echipă condusă de Aurel Ţicleanu, managerul departamentului de scouting de la Federaţie, şi din care au făcut parte selecţionerii de la naţionalele U-15, U-16, U-17, U-18 şi U-19, a colindat Europa pentru a ochi cât mai mulţi copii şi juniori care ar putea face obiectul unei convocări la reprezentativele juvenile tricolore. PUTEREA a stat de vorbă cu Aurel Ţicleanu despre obiectivele atinse la aceste trialuri.

EXCLUSIV. Aurel Ţicleanu: “Avem copii extraordinar de talentaţi în lume. Dumnezeu ne iubeşte”zoom “Am fost împreună cu selecţionerii de la U-15 până la U-19, plus Belodedici, şi un cameraman, pentru că totul a fost filmat. Acţiunile au avut un plan afectiv, care pe noi, cei de la FRF care am fost în acele ţări, ne-au emoţionat. Mulţi dintre copii prezenţi la aceste trialuri nici măcar nu sunt născuţi în România şi nici nu vorbesc limba. S-a văzut totuşi o dorinţă şi o ambiţie exemplară de a juca pentru România. De exemplu, Dominik Wieland, găsit de noi la trialul din Germania. La primul său meci sub tricolor, prin vară, ar fi vrut să cânte şi el imnul României, dar nu ştia limba. S-a emoţionat atât de tare încât în primul sfert de oră din meci nu ştia pe ce lume este. Şi-a revenit ulterior şi a dat dovadă de maturitate în joc. Este un mijlocaş defensiv gen Ionuţ Lupescu. Este legitimat la FC Ingolstadt. La mulţi dintre cei pe care i-am observat la trialuri se vede că au o altă şcoală, cum driblează, cum transmit mingea, cum se deplasează în teren. Au un alt gen de profesionalism. De fapt asta am şi cautat. În primul rând să să aibă tehnicitate, să preia corect mingea, să o paseze la fel de corect, cum deposedează şi cum centrează. Apoi, ne-am uitat şi la fizicul lor. E clar şi se vede asta, că lucrând la cluburi importante de peste hotare, sunt dezvoltaţi faţă de ce avem noi în ţară”, ne-a declarat Aurel Ţicleanu.

miercuri, 28 octombrie 2015

Regele nebun dupa fotbal

Articolul intitulat "Romania's football-crazy king" (Regele nebun după fotbal al României'', n. red.) apare la exact 60 de ani, împliniţi joi, de la decesul lui Carol al II-lea, care a survenit în Portugalia în 1953.

La urcarea sa pe tron, în 1930, prioritatea declarată a lui Carol al II-lea a fost să înscrie România la Cupa Mondială, o problemă ce părea insurmontabilă având în vedere că a preluat puterea cu doar 35 de zile înaintea începerii competiţiei. Monarhul de 37 de ani nu s-a lăsat descurajat de lipsa de timp sau de faptul că România jucase primul său meci internaţional cu doar opt ani mai devreme. Carol al II-lea a reuşit să înscrie România la Cupa Mondială din 1930, găzduită de Uruguay, cu doar trei zile înainte de expirarea termenului fixat de forul internaţional. Regele a amnistiat imediat toţi jucătorii care erau în stare de suspendare şi chiar s-a ocupat de selecţia fotbaliştilor, în locul antrenorului Costel Rădulescu, relatează site-ul FIFA.

vineri, 16 octombrie 2015

Spiritul stramosesc al nationalei

Și de ce, mă rog frumos, să nu-i dai, Doamne, nimănui viața fotbalistului? Ce înseamnă discriminarea asta? Adică viața mea de microbist e de neglijat? Știe cineva prin cîte frămîntări sufletești trec și eu, microbist al lui Gabi Torje, de pildă? Desigur, frămîntările sufletești sînt mai nimic față de o rupere de menisc, dar dor și ele, merită și ele dacă nu o doină, măcar un rock nebun… Torje al meu – așa cum am avut de-a lungul vieții un Apolzan al meu, un Oaidă al meu, un Boloni al meu – Torje îmi spune înaintea meciului cu Finlanda că „dacă nu-i batem, nu încape nici o scuză”. Nu-i batem și ne apar imediat o mie de scuze față de noi, microbiștii; le primesc, îmi mănînc limba să nu exclam un sincer „huo” pentru cît de prost au jucat în repriza a doua și mă costă această sacrificare a sincerității.
Ca după victoria cu calificare la Feroe, să mă trezesc că Torje al meu îmi dă o palmă fiindcă nu am crezut în forța naționalei; o încasez și aștept un imn în cinstea vieții ingrate de microbist. Pînă atunci, îmi permit să înalț un cînticel voios pentru acest 3-0 în Feroe, primul 3-0 al României în aceste preliminarii europene, un 3-0 care cu siguranță v-a scăpat. Înșirăm toate cifrele catastrofale, dar nu vedem că, după 10 meciuri, într-o grupă facilă, România a marcat, oficial, cuiva, 3 goluri, dintre care două din afara careului! Vedeți că nu sîntem drepți cu băieții?

duminică, 14 iunie 2015

Jumatatea goala a paharului

sursa foto prosport.ro
Echipa noastra nationala a remizat in Irlanda de Nord si pastreaza sefia grupei F din cursa pentru calificare la Euro 2016 organizat in Franta cu 14 puncte. Lasand prestatia tricolorilor din teren de la Belfast, aceasta notiune statistica ar fi jumatatea plina a paharului. Insa de ceva vreme m-am cam saturat sa tot sorb jumatatea plina a paharului. Da domnilor, vreau sa ignor clasamentul grupei de calificare si sa stramb din nas. Acest clasament  nu-i nimic altceva decat o iluzie. O iluzie datorata ultimului zar de 6-6 aruncat de fostul selectioner Victor Piturca. Ma apuca groaza gandindu-ma, ca fara norocul proverbial a lui nea' Piti, sortii ne-ar fi putut arunca intr-o alta grupa. Stau si ma intreb cum am fi scos noi camasa daca eram azvarliti in grupa Olandei? Probabil ne-am fi luptat cu deminitate cu Kazakhstan si am rasufla usurati la final ca nu suntem lanterna rosie a grupei.

Irlanda de Nord era de batut? Poate ca da, dar intr-o alta era fotbalistica a  echipei noastre nationale. Realiatea dura este ca Romania era selectionata de invins la Belfast. Mare noroc ca baietii lui Michael O'Neill in toate situatiile ivite l-au cam luat la tinta pe Ciprian Tatarusanu. Ca in rest ala a lui Lafferty, avea obiceiul sa ne tranteasca fundasii centrali cap in cap aproape la fiecare contact.

sâmbătă, 14 februarie 2015

Drumul spre EURO '84

Dupa Guadalajara, calificarile nu le-au mai suras tricolorilor. Romania isi creiase faima de varsa mereu donita plina, de a rata totul pe ultima suta de metri. Am irosit un baraj cu Ungaria, am pierdut cu 4-6 cu Iugoslavia, am fost egalati pe 23 August in ultimul minunt cu Scotia, cand o victorie ne-ar fi putut propulsa in castigatori ai grupei. In acest mod am esuat in tentativele de a participa la Europenle din '72, '76 si '80 precum si la Mondialele din '74 si '78. Pentru mondialul din '82 sansele pareau mai mari ca oricand. Am invins Anglia la Bucuresti, am remizat pe Wembley si ne mai trebuiau 3 puncte din ultimele 3 partide, dintre care primele doua erau programate pe teren propriu. Insa romanii, dupa un 0-0 cu Ungaria, au cedat in fata Elvetiei (1-2), cea ce avea sa duca la demiterea tripletei care raspundea de echipa nationala, Stefan Kovacs - Valentin Stanescu - Victor Stanculescu. In locul lor a fost numit, la 14 octombrie 1981, Mircea Lucescu, la 36 de ani, inca antrenor si jucator activ la Corvinul Hunedoara.

Selectionerul de 36 ani

Noul antrenor a modificat radical lotul. Principalele sale surse de inspiratie s-au numit propria echipa de club, selectionata de juniori proapat medaliata cu bronz la Mondialele din Australia, precum si nesecatul filon al Universitatii Craiova. Lucescu a debutat direct intr-un meci oficial, e drept, unul cu Elvetia, la Berna, care nu mai dadea nici o speranta de calificare pentru Mondialul din '82. Tocmai de aceea, a fost un bun prilej pentru a inchega o noua echipa nationala. Fata de partida cu aceasi Elvetie pierduta la Bucuresti, au disparut din distributie Cristian, Negrila, Sames, Munteanu II, Tudorel Stoica, Iordanescu, Talnar si Dudu Georgescu, adica nu mai putin de 8 jucatori, si au fost titularizati Moraru, Rednic, Iorgulescu, Stanescu, Klein,Gabor si Mircea Sandu. De asemenea, au revenit printre tricolori Boloni, care a intrat in teren in ultimul minunt al partidei de la Berna. Rezultatul? Un 0-0 de palmares si nimic mai mult. In pauza de iarna Lucescu a dus echipa in America de Sud. Din Venezuela s-a repezit la Paris, unde s-a tras la sorti grupa noastra preliminara. Italia campioana la mondiala la zi. Cehoslovacia calificata si ea la Mondiale. Suedia cladita pe osatura lui IFK Goteborg, care facea furori, castigand Cupa UEFA. In fine, pentru umplutura, Cipru. Sanse prea multe nu erau.

miercuri, 7 ianuarie 2015

Deceniul de aur. Cutremurul sloven

Poate o echipa nationala sa se faca de ras la un Campionat European dupa ce la Mondialul disputat doar doi ani mai devreme se autodepasise? Daca acea reprezentativa se numeste Romania, este foarte posibil sa se intample asa. De la Euro '96, disputat in Anglia, ai nostri s-au intors fara nici un punct! S-a vorbit mult timp despre un sir de ghinioane. Mai intai, gafa lui Stelea din meciul cu Franta, apoi golul perfect valabil anulat lui Dorinel Munteanu contra Bulgariei, in fine, faptul ca impotriva spaniolilor am primit gol in ultimele minunte. Despre acest meci, Romania - Spania 1-2, selectionerul bulgar Dimitar Penev, a carui echipa a ratat accesul in sferturi din cauza respectivului rezultat, a afirmat ulterior, la 5 ani distanta de eveniment, ca n-a fost tocmai curat.

Vopsitii

Obisnuiti cu calificarile, romanii nu au ratat nici Mondialul din Franta din 1998. Mai mult, prin performantele din ultimul timp, au dobandit calitatea de capi de serie. Primele doua meciuri pe pamant francez au insemnat tot atatea victorii, 1-0 impotriva Columbiei si 2-1 cu Anglia. Cu sase puncte, obiectivul, depasirea grupei, fusese atins. Cea de a treia partida, cu Tunisia, devenise o simpla formalitate. Insa tricolorii n-au lasat banalitatea sa se instaleze, aparand cu totii pe gazonul lui Stade de France cu parul vopsit blond, in timp ce selectionerul Anghel Iordanescu s-a tuns zero. Cu aceasta noua imagine, intens mediatizata pe toate meridianele, Romania nu a reusit decat un rezultat de egalitate. Pentru ca apoi, in optimi sa cedeze in fata Croatiei si sa paraseasca turneul. Pe seama acestui ultim meci a circulat un zvon conform caruia jucatorii ar fi cerut in vestiar, inaintea fluierului de start, majorarea primelor si negasind intelegere federala, unii dintre ei ar fi evoluat inexplicabil de slab impotriva Croatiei.

Deceniul de aur. Visul american

Cuvantul aur, numele celui mai pretios metal, marcheaza copios istoria moderna si contemporana a fotbalului romanesc. Performantele iesite din comun ale echipei nationale, realizate pe parcursul a zece ani, au botezat deceniul ca fiind ''de aur'', dupa cum si generatia care a contribuit la aceste succese a fost numita tot ''de aur''. Echipa nationala s-a format aproape de la sine. La sfarsitul anilor '80, Dinamo si Steaua recrutasera la propriu tot ce aveau mai bun cluburile din provincie, dar isi pusesera si amprenta personala asupra jucatorilor, calindu-i in fazele superioare ale cupelor europene. Generatia de aur s-a putut cristaliza si fiindca fotbalistilor romani nu li s-a permis pana in 1990 sa semneze contracte in strainatate.

Geneza unei generatii de exceptie

Marea cumpana a acestui contingent deosebit de valoros a fost dublata de mansa impotriva Danemarcei, disputata in toamna lui 1989 si contand pentru calificarea la CM din 1990. Tricolorii au pierdut la Copenhaga cu 3-0 si aveau nevoie de o victorie la Bucuresti, indiferent de scor, pentru a termina pe primul loc in grupa. Inclusiv factorul politic a contribuit la cresterea starii de tensiune. In acele zile se desfasura congresul Partidului Comunist, iar responsabilii cu propaganda doreau neaparat o victorie pe care sa o dedice ''maretului eveniment''. Tricolorii au fost condu-si inca din minuntul 6 cu 1-0, dar au reusit sa castige cu 3-1, calificandu-se la Campionatul Mondial dupa 20 de ani de absenta.

joi, 18 decembrie 2014

''Si noi am fost pe Conte Verde''

Titlul este al unei carti scrise de Ioan Chirila, iar Conte Verde este vaporul transatlantic cu care reprezentativa Romaniei a trecut Oceanul in 1930, pentru a participa la prima editie a Campionatului Mondial, din Uruguay. Cea ce astazi pare o aventura romantica a fost atunci o adevarata nebunie. Sa pleci la capatul lumii pentru a juca fotbal, un sport care-n Romania inca nu insemna mare lucru.

Ideea s-a nascut in gerul lui februarie 1930, intr-un local situat in Pasagiul Victoria de astazi. Promotorul ei s-a numit Octav Luchide, un jurist care tocmai isi dadea doctoratul in Drept si care in tinerete practicase rugby-ul si mai facuse si ceva atletism. Luchide reusise sa infinteze la 16 februarie 1930 Federatia Romana de Fotbal, nou creatul organism primind o invitatie la prima Cupa a Lumii. Numai ca Uruguay-ul era peste mari si tari, iar banii pentru deplasare lipseau. Cand toti ii spuneau ca este o adevarata nebunie, Luchide se ambitiona. A cumparat bilete de tren pana la Genova. A reusit sa confectioneze niste costume de haine mai acatari, demne de o echipa nationala. S-a zbatut sa-i invoiasca pe jucatori de la serviciu, cele mai mari probleme avandu-le cu Vogl, care era functionar de banca, iar seful nu accepta sa-l lase sa lipseasca o luna si ceva de la birou. Calatoria fabuloasa a inceput pe 16 iunie pe perenoul Garii de Nord i s-a incheiat pe 2 iulie la Montevideo, dupa doua saptamani petrecute la bordul translatlanticului.

luni, 15 decembrie 2014

Maxim si nedreptatea de care sufera

Un subiect pe care in mod normal nu l-as fi abordat. Nu ca nu as fi interesat de situatia lui Alexandru Maxim dar de obicei acest gen de subiecte nu au intietate in modestele mele scriere de pe acest blog si de pe retelele de socializare pe care le utilizez tot mai des in ultima perioada. Cauza care ma impinge de la spate sa ating tastatura pe marginea acestui subiect este comentariul, de altfel foarte bun de pe Eurosport 2 al partidei dintre Mainz si VfB Stuttgart. In momentul introducerii lui Maxim pe teren de catre Huub Stevens comentariul partidei s-a oprit brusc, si totul devenind o dezbatere semicontradictorie intre cei doi comentatori sportivi. In speta Cristi Petre si Manolo Terzian.

Tot subiectul se dezvolta de la un articol aparut in presa germana referitor la segmentul de scouting din interiorul clubului. Se scrie despre Ciprian Marica cel mai scump transfer din istoria clubului, pe buna dreptate ca a fost o investitie inutila. Nu am cunostinte de limba germana si nu prea am incredere in google translate dar fiind un cititor obisnuit al presei noastre sportive am cat de cat pretentia ca-i cunosc obiceiurile. Eu am senzatia ca acest articol a ajuns in Romania prin rostogolire. Informatia articolului a fost rostogolita in asa fel incat in Romania sa capete alt sens. Vesnicul iz de discriminare a fotbalistului roman care-si castiga existenta peste granita. Toti din jur sunt de vina, numai al nostru este bun si frumos. Alexandru Maxim nici usturoi nu a mancat nici gura nu-i miroase.

joi, 11 decembrie 2014

Ne-am unit greu, dar ne-am unit!

In Romania fotbalul nu are nici vechimea si nici inradacinarea din vestul Europei. Daca in Anglia se disputa prima finala de Cupa in 1871, pe meleagurile romanesti lucrurile s-au miscat mult mai greu. In presa vremii a aparut, totusi, informatia ca in imprejurimile Aradului in 1988 ''se batea mingea''.

In acelasi oras doi ani mai tarziu, s-a intors de la studii, din Anglia, un tanar medic stomatolog pe nume Iuliu Weiner, avand in bagaje o minge si cateva foi pe care erau scrise regulile jocului. Dentistul a facut cateva demonstratii practice, dar noul joc nu a avut aderenta la localnici. In schimb fotbalul a prins in vecini, la Timisoara, prin intermediul unor elevi banateni care-si faceau studiile la Budapesta si Viena. Directorii de liceie au scos insa jocul in afara legii, contestandu-i moralitatea. Cu toate acestea, noul joc era greu de izolat. El acaparase deja masele, care-l practicau entuziast, dar dezorganizat.
In fine in 1899, atunci cand in Anglia se disputasera deja aproape 30 de editii ale Cupei, in Romania are loc primul meci de fotbal intr-un cadru organizat. CU prilejul serbarilor scolare de sgfarsit de an, la 25 iunie, clasele a sasea si a saptea de la Liceul Piarist au jucat una impotriva celeilalte. Aradenii revendica insa ca prima partida ''serioasa'' de pe meleagurile romanesti s-ar fi disputat in orasul lor, in acelasi an, 1899, pe 15 august. Atunci pe terenul de langa Uzina de Vagoane s-au confruntat doua echipe conduse de un arbitru numit ''capitanul Matusik''. Cateva luni mai tarziu, la 25 octombrie 1899, la Arad se disputa prima partida internationala intre o formatie locala si echipa Politehnicii din Budapesta. Ungurii au invins cu 10-0.

miercuri, 19 noiembrie 2014

De la satana la portretul duhovnicului

Cu siguranta despartirea pe cale amiabila a echipei nationale de Victor Piturca este considerat un pas important spre viitorul tricolorilor. Imi este greu sa cred ca in momentul de fata cineva poate regreta plecarea fostului selectioner, in conditiile in care noua conducere tehnica si-a indeplinit obiectivul in partida cu Irlanda de Nord. Liderul grupei de calificare la ora intalniri directe. Un duel pe care echipa nationala a reusit sa-l domine de la un capat la altul fara probleme, asigurandu-si in mare masura calificarea la campionatul european. In acest moment doar un blestem dracesc ar mai putea rasturna calculele hartiei. Concentrarea, motivatia si setea de performanta trebuie sa ramana in continuare la acelasi standard. In fotbal niciodata sa nu spui niciodata.

Entuziasmul din randul suporterilor la momentul despartirii de Victor Piturca din pacate a fost tamponat brutal de decizia neasteptata luata de conducerea Federatiei Romane de Fotbal. Decizia lui Razvan Burleanu de al unge in functia de selectioner pe Anghel Iordanescu demonstreaza lipsa unui proiect pe termen lung, de viziune si circuitul inchis in care se invart factorii decizionali ai fotbalului romanesc. Pacat! La investire Razvan Burleanu parea a fi alt gen de personaj si un adversar al viziunii optuze dupa care se ghida sistemului pastorit Mircea Sandu. Explicatiile din ratiuni economice pentru aceasta desemnare nu-si au rost. A investi intr-un proiect pe termen mediu si lung nu este echivalent cu a strange punga. Fie Razvan Burleanu este prizonierul acestui circuit inchis si nu are curajul nici autoritatea sa-l sparga fie a inceput sa se acomodeze si sa-i placa acest circuit inchis. Sa ma ierte Dumnezeu dar cand te asezi in dreapta lui Gheorghe Chivorchian si-n stanga lui Anghel Iordanescu nu mai poti legitima schimbarea in fotbalul romanesc. Chivorchian a fost un personaj importat in mocirla cooperativei de pe vremuri. A fost mana dreapta a lui Marian Iancu la Poli Timisoara si stim cu totii cum a sfarsit acest tandem in anul in care Otelul Galati a castigat campionatul.

vineri, 17 octombrie 2014

SOS. Dupa calvar se cauta selectioner

Sa fiu sincer desi nu exista nici o urma de regret sunt surprins de despartirea lui Victor Piturca de echipa natinala. Intotdeauna l-am perceput pe fostul selectioner ca fiind un tip capricios, cu idei putine si fixe, viziune ingusta despre fotbalul zilelor noastre, comod, scump la vedere si care nu-si poate justifica sumele din contractul semnat cu Federatia Romana de Fotbal. Nu l-am vazut pe Victor Piturca in aceasta perioada a mandatului in strainatate pentru a acumula informatii si de a trage concluzii despre forma stranierilor convocati. Rareori se intersecta cu stadioanele noastre. Niciodata nu cerea informatii de la antrenorii care activeaza pe prima scena fotbalistica. Era Victor Piturca, omul cu viziunea in litera de lege.Nimeni nu-i putea acorda sfaturi, nu dadea socoteala in fata nimanui, raspundea cu violenta verbala in fata criticilor.

Referitor la rezultatele obtinute de echipa nationala in mandatul lui Victor Piturca, totul tine de hazard si un fals infiorator. In campania pentru mondialul brazilian am avut sansa cu Abdullah Avci pe banca Turciei, sansa imensa la Budapesta prin golul lui Chipciu in prelungiri. Un gol venit in urma unui fault in atac, sinonim cu prezenta in fata Greciei la baraj. La baraj poate am fi avut o sansa daca pe banca in acel moment aveam un selectioner capabil sa-i raspunda pe masura lui Fernando Santos din punct de vedere tactic. Si astazi traiesc cu senzatia ca in Grecia am murit pe mana selectionerului. Incisivitatea lui Konstantinos Mitroglu a fost arma prin care Santos a speculat carentele tactice prezentate de echipa noastra la Pireu. In prezent profitam de eternul noroc de care beneficiaza Victor Piturca la extragerea bilelor din urna. Avem o grupa preliminara in care este mult mai dificil sa ratam vara franceza comparativ cu o eventuala calificare. Si totusi nu reusim sa justificam logic cele sapte puncte acumulate de Victor Piturca.

miercuri, 15 octombrie 2014

Dincolo de rezultat

Privind clasamentul grupei de calificare la campionatul european organizat in vara lui 2016 de Franta, echipa nationala se afla in graficul calificarii. Suficient sa plasam argumentele la prima vedere de partea selectionerului Victor Piturca. Inainte de a savura cele sapte puncte obtinute in fata adversarilor cu sanse reale la calificare, nu trebuie sa scoatem din context sistemul permisibil de calificare pentru orice nationala cu ceva bagaj fotbalistic in spate. Trebuie sa articulam putin realitatea. Aruncand o privire si la modestia adversarilor din grupa putem trage concluzia ca o eventuala prezenta in Franta la finalul campaniei de calificare nu ar fi sinonima cu performanta. Vorbim de performata din faza optimilor de finala.

 Placa multumitilor

Dupa meciul din Finlanda am tot auzit si citit in ultimele ore placa multumirii in raport intamplarile nefiresti din aceste preliminarii. Pentru cei care invoca in mass-media aceasta cauza as pune o intrebare babeasca. Ce treaba are scula cu prefectura domnilor? Mai devreme sau mai tarziu fortele continentului cum ar fi Germania sau Olanda vor obtine biletele spre Franta. Pentru acest gen de nationale abia in Franta incepe balul. Pana atunci sunt intr-o serie prelungita de meciuri amicale cu iz de oficiale. Din aceasta motiv etapa de etapa apar rezultate ilogice, pe alocuri tampite.Sa ne imaginam la finalul preliminariilor, Olanda pe locul trei la un baraj dupa alegere cu Ungaria sau Finlanda. Poate inca nu am reusit sa ne prindem, dar Michel Platini a transformat meciurile din preliminarii intr-un pachet vandut televiziunilor pe bani grei, de meciuri amicale. Adevaratul scop nu este sansa echipelor din zona a treia valorica. UEFA nu mai vrea absente de marca la turneul final.