Se afișează postările cu eticheta cupa mondiala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cupa mondiala. Afișați toate postările

joi, 31 decembrie 2015

Patru ani fara filozoful fotbalului

La începutul acestei luni, s-au împlinit patru ani de la dispariţia unuia dintre cei mai speciali fotbalişti din toate timpurile, Socrates. De aceea, am încercat să readuc în memoria noastră cine a fost căpitanul celei mai frumoase echipe a Braziliei.

“În întreaga istorie a fotbalului brazilian nu a mai existat un jucător precum Socrates!”, spune Juca Kfouri, unul dintre cei mai importanţi jurnalişti sportivi din Brazilia, despre unul dintre marii idoli din Țara Cafelei. “Nu a fost cel mai bun – chiar şi la Corinthians, Rivelino era un jucător mai bun – dar cu siguranţă a fost cel mai special fotbalist pe care l-au avut Corinthians şi naţionala Braziliei!”
Aceste declaraţii rezumă perfect ce a însemnat cu adevărat Socrates Brasileiro Sampaio de Souza Vieira de Oliveira, sau mai simplu Socrates, nu pentru fotbalul brazilian, ci pentru întreaga naţiune. La fel ca şi marele filosof din Grecia antică, Socrate, a fost un mare gânditor al timpurilor sale.
Şi-a luat doctoratul în medicină încă din perioada în care juca fotbal, motiv pentru care a fost cunoscut şi ca Doctor Socrates, şi a fost unul dintre liderii mişcării de rezistenţă din Brazilia în timpul dictaturii militare. Un fan declarat din copilărie al lui Che Guevara, Fidel Castro şi John Lennon, Socrates a fost unul dintre fondatorii mişcării A Democracia Corinthiana (Democraţia Corinthiană), una dintre cele mai eficiente mişcări revoluţionare din istoria fotbalului.

vineri, 31 iulie 2015

Enciclopedia fotbalului: Jorge Burruchaga

''Ma bagi intr-un bucluc cat mine de mare. De ce spui asta, sunt campion mondial, nu pot sa-mi patez blazonul''. Cel care se exprima cu atata amaraciune chiar este campion al lumii! Implicat brutal in cel mai mare scandal din istoria fotbalului francez, afacerea Olympique Marseille - Valenciennes, Jorge Burruchaga e mai mault decat atat: in memoria suporterilor argentinieni este aghiotantul credincios a lui Maradona, mana lui dreapta, omul ultimei pase si mijlocasul care da lovitura de gratie Germaniei in finala mondiala din 1986.

Incredibil destin pentru acest jucator, dupa soarele gloriei, umbra si multa durere. De parca un duh al raului ar fi pus stapanire pe viata acestui fotbalist care a decis sa-si paraseasca tara cu un an inainte de a trimfa cu nationala pe taram mexican. Pana la aceasta hotarare totul mergea ca pe roate pentru tanarul ''gaucho'', care are sansa de a lucra cu cativa dintre cei mai fini tehnicieni ai momentului si de a deveni unul dintre marii mijlocasi ofensivi ai planetei. Dupa un inceput de cariera sclipitor in Argentina, la River Plate, Arsenal de Saraudini si Independente, Burruchaga ajunge in 1985 la Nantes, reperat de directorul sportiv Robert Budzinski, ale carui retele argentiniene au functionat perfect si de data asta ( la fel ca in cazul lui Marcos, Vargas si Curioni).

marți, 28 iulie 2015

Il Fenomeno

Intr-o zi obisnuita a anului 1991, Sonia da Lima bate la poarta clubului Sao Cristovao, insotind un baiat timid, cu o dentitie caraghioasa. Cel care avea sa devina la un moment dat cel mai vanat jucator al planetei ii atrage in scurt timp atentia lui Julio Cesar Leal, antrenorul selectionatei braziliene sub 17 ani. Convocat, tanarul isi trece in palmares primul titlu, castigand turneul din Paraguay.

Cel care-l ajuta pe Ronaldo sa faca pasul spre seniorat este foarta glorie braziliana a anilor '70, Jairzinho, care il aduce la Cruzeiro unul dintre cele doua cluburi din Bela Horizonte. In primul sezon, atacantul marcheaza 56 de goluri in 54 de meciuri! Are doar 17 ani cand, presat de secundul Mario Zagallo, selectionerul Luis Alberto Pereira il cheama la lotul mare pentru Cupa Mondiala din 1994. Chiar daca nu joaca deloc in America, asistand de pe margine la succesele lui Dunga si ale celorlalti, Ronaldo este curtat intes de PSV Eindhoven, care il transfera si-l deprinde cu rigorile profesionismului.

sâmbătă, 25 iulie 2015

Al treilea titlu mondial pentru Italia

Pentru toti amatorii de fotbal, Mondialul iberic a fost marcat de o obositare si tragica noapte sevillana, care a oferit squadrei azzurra Germania Federala ca adversar in finala, in locul Frantei lui Michel Platini.

Pe stadionul Santiago Bernabeu din Madrid, in aceasta duminica de 11 iulie 1982, la sfarsitul dupa-amiezei, un om nu-si poate ascunde neiplinirea. Pe gazon, regele Spaniei, Juan Carlos, ofera o statueta aurie, frumoasa si supla. Dino Zoff o arata coechipierilor: este un recordman, a cucerit titlul mondial la 40 de ani, 4 luni si 13 zile. El stie ca premiul nu are decat o valoare simbolica, desi va intra in Guinness Book, dar cum sa uiti, in aceste clipe de bucurie colectiva, ca Italia a castigat trofeul suprem pentru a treia oara in istorie, alaturandu-i-se Braziliei intr-un duet celebru. Sub soarele madrilen, sqadrra azzurra a dominat (3-1) sperietoarea germana dupa ce batuse si Polonia in semifinale (2-0).

Atunci Zoff, capitanul exemplar, le face un semn coechipierilor si toti, titulari si rezerve il inconjoara pe selectionerul Enzo Berazot. Il ridica in brate si-l poarta spre triumf. Iata un om care nu a acceptat niciodata vreo concesie. In 1978, in timpul editiei precedente a competitiei, in Argentina, formase un grup. Solid, eficace. Care insa incheiase turneul final pe locul 4, invins de Brazilia in finala mica.

marți, 21 iulie 2015

Mondialul lui Cesar Luis Menotti

Pe o caldura infernala a unui sfarsit de dupa amiaza din 25 iunie 1978, la Buenos Aires, Cesar Luis Menotti s-a ridicat. Impertubabil. Intr-un stadion plin cu peste 78.000 de spectatori care, timp de peste doua ore, au inventat doua manifestari noi de bucurie: celebrul ola si lansarea de confetti. Peste 78 de mii de oameni care striga: ''Argentina! Argentina!''. Jucatorii se imbratiseaza... Capitanul Daniel Passarella arata multimii in delir trofeul mult dorit... Si silueta de 1,90m care pare ca nu se mai termina. Cesar Luis Menotti. Privire de vultur, ochi pierduti in departare, costum taiat impecabil. De-abia schiteaza un suras. Argentina castigase in fata publicului din Buenos Aires si a camerelor tv, din lumea intreaga, cea de-a 11-a editie a Cupei Mondiale, dar el nu reactioneaza. Nu sare. Nu exulta. Menotti inventase un alt tip de antrenor. Al treilea.

Cand a fost numit in fruntea selectionantei Argentinei, pe 1 octombrie 1974, Menotti anunta fara sa se indoiasca de amploarea pariului sau. Trebuia sa castige acasa, in fata propriilor suporteri, aceasta Cupa Mondiala din 1978, pe care argentinienii o organizeaza in premiera. El aduna tinerii jucatori: Passarella, Ardiles, Kempes, Bertoni, Luque, reuneste talentul si sacrificiul pentru a forma o echipa.

duminică, 19 iulie 2015

Duelul Beckenbauer - Cruyff

Pentru a gazdui Cupa Mondiala in 1974, nemtii au modernizat boua stadioane, cu un cost total de 233 de milioane de marci, si au luat masuri de securitate fara precedent pana atunci. Germania nu uitase drama de la Munchen, din 1972, cand, in timpul Jocurilor Olimpice, 11 sportivi israelieni fusesera ucisi de un comando terorist palestinian. Competitia fotbalistica a fost supraveghiata cu mare atentie.
Era nevoie de un alt trofeu. Cupa Jules Rimet, decernata campionilor incepand din 1930, fusese achizitionata defenitiv de Brazilia, castigatoare de trei ori. Un aurar italian, Silvio Gazzaniga a creat noul trofeu. Un glob de aur masiv de 18 carate, care cantareste, 5 kilograme, masoara 36 de centrimetri si valoreaza 20.000 de dolari.

luni, 6 iulie 2015

Brazilia. Al treilea pas pentru gigantul sud-american

Invingand in finala Italia, Brazilia isi adjudeca definitiv trofeul Jules Rimet. Competitia a cunoscut in acelasi timp cel mai incrancenat meci din intreaga sa istorie: Italia - RFG.

Cupa Mondiala din 1970 a fost cea care a lasat cele mai multe amintiri contrastante si s-a dovedit cea mai spectaculoasa a epocii moderne. In acelasi timp insa, revin in memorie meciuri inchise ermetic, care ii adormeau pe telespectatori europeni nevoiti sa vegheze tarziu in noapte pentru a urmari transmisiunile directe. Recent, un sondaj realizat printre marii jucatori ai acelor vremuri, a desemnat semifinala Italia -RFG drept cea mai frumoasa partida din istoria fotbalului. Prelungirile au fost un moment pur de drama sportiva. Dar ele urmai unei prime ore si jumatate chiar insipide, in care nemtii egalasera nesperat in ultimele secunde. Apoi, incantarea: cele doua echipe s-au aflat pe rand in avantaj, marcand cinci goluri intr-un sfert de ora, pentru ca Rivera, sa ofere in final victoria italienilor. Un alt ''varf'' al competitiei a avut loc in primul tur, intre Anglia si Brazilia.

joi, 2 iulie 2015

Al treilea succes al unei tari gazda la Cupa Mondiala

Pentru a opta editie, Cupa Mondiala aterizeaza in tara fotbalului, Anglia, primul eveniment sportiv international major transmis masiv la televizor prin satelit.

Lumea intreaga va trai in ritmul unui turneu care nu raspunsese niciodata pana atunci unei anumite exigente atletice. In acest context, echipa Frantei, calificata in premiera dupa o pauza de opt ani, nu conteaza prea mult, disparand chiar din primul tur. La fel se intampla si cu trei mari natiuni, eliminate rapid: Spania si Italia, care nu reusesc sa atinga cu echipa nationala performatele propriilor cluburi, dar mai ales Brazilia, dubla campiona mondiala, ajunsa intr-o perioada de jonctiune intre generatii, una batrana, vechea garda a lui Djalma Santos, Garrincha si Gilmar, cealalta inca prea tanara, necoapta (Jairzinho, Gerson, Tostao). Intre cele doua, Pele care viseaza la o revansa dupa mondialul din '62, va avea un adversar de cosmar. In primul meci el conduce detinatoarea trofeului spre o victorie impotriva Bulgariei, inainte de a fi lovit cu cinism la genunchi. Este indisponibil pentru meciul urmator, unul dintre cele mai bune ale competitiei, pe care coechipierii sai il vor pierde in fata Ungariei extraordinarului Florian Albert. Pele revine contra Portugaliei. Lusitanul Morais nu-l iarta, atacandu-l cu brutalitate. Regele este pe margine campionii se intorc trist la Rio.

sâmbătă, 13 iunie 2015

Al doilea titlu consecutiv pentru Selecao

Incheind in frunte un turneu dificil ''11''-le brazilian, chiar si fara Pele, accidentat, a promovat in fata amatorilor de fotbal o noua pleiada de tinere talente. Printre ele, Garincha si Amarildo.
Iubitorii sportului cu balonul rotund si-au dat intalnire in coltul vestic al planetei fotbalului pentru cea de-a sapteea editie a Cupei Mondiale: cea din Chile. In aceasta tara indepartata din America de Sud, prestigioasa competitie va intra in epoca moderna, care a cuprins si marile intreceri intercluburi. In scurt timp, fotbalul a devenit sportul infruntarilor tactice si atletice, iar marii artisti care au incantat mapamondul cu un spectacol de vis in perioada anterioara va intampina tot mai multe dificultati in a-si exprima talentul. Echipele europene nu sunt singurele care-si inaspresc jocul, cele din America de Sud nedorind sa ramana in urma. Fotbalul se va transforma va fi tot mai defensiv (patru rezultate de 0-0 in primul tur) si cel putin la fel de dur. Unele meciuri sunt de o violenta rara, Chile - Italia, de exemplu, cand peninsularii incheie cu doi jucatori mai putin pe teren.  In acest nou context tactic, surpriza anului a fost Cehoslovacia, condusa de Josef Masopust. Formata din solizii fotbalisti de la Dulka si Sparta Praga, cladita pe o aparare de temut, folosind cu abilitate arma contraatacului, Cehoslovacia atinge finala eliminandu-si cele doua vecine din Est, Ungaria si Iugoslavia. In ultimul act ea va intalni detinatoarea trofeului Brazilia. Campioana lumii, marea favorita a turneului, parea la debut in ubra regelui sau, Pele. La numai 21 de ani, atacantului lui Santos era in apogeul carierei. Insa alaturi de el, Djalma Santos, Didi si Zagallo nu mai erau la fel de proaspeti.

luni, 8 iunie 2015

Primul titlu pentru Selecao

In sfarsit! La a doua finala in trei turnee, Brazilia cucereste trofeul atat de dorit. Franta isi scrie prima pagina de glorie in fotbalul international.

Doua echipe au marcat a sasea Cupa Mondiala, disputata in Suedia in vara lui 1958: Brazilia si Franta. Echipa Frantei a fost frumoasa surpriza. In cursul lunii precedente, pline de rezultate mediocre, nimic nu incitase optimismul suporterilor. Sanse nu prea erau. Dar o neasteptata revenire pe drumul principal, dupa o victorie cu 7-3 in fata Paraguayului, ii va da increderea care-i permite sa supravietuiasca infrangeri administrate de piaza rea a vremii, Iugoslavia (2-3), si sa depaseasca doua obstacole britanice, Scotia (2-1) si Iralnda de Nord (4-0 in sferturile de finala). Franta nu se mai indoia de nimic si mai ales de ea insasi in momentul infruntarii Braziliei in semifinale. In Hexagon, primele rezultate au fost privite cu o oarecare indiferenta, dar, in zilele care precedasera socul cu Brazilia, francezii au alergat sa-si cumpere televizoare alb-negru si au trimis mii de mesaje de incurajare in Suedia, iar oamenii politici si-au explicat public incurajarile pentru echipa nationala.

luni, 1 iunie 2015

Primul triumf german la Cupa Mondiala

Invinsi cu 8-3  in turul 1 de fantasticii jucatori maghiari condusi de Ferenc Puskas, germanii reusesc sa castige meciul pe care nu aveau voie sa-l piarda in fata acelorasi unguri (3-2).

O ploaie deasa se abate asupra stadionului Wankdorf din Berna. Este 4 iulie 1954 si se disputa finala celei de a cincea editii a Cupei Mondiale, competitie gata sa sarbatoreasca marea echipa a Ungariei. Cine si-ar fi putut imagina ca maghiarii nu vor fi campioni la capatul unui meci anuntat ca o simpla formalitate? Nimeni nu uitase ca ungurii isi zdrobisera deja in primul tur adversarul din finala, RFG, cu un 8-3 care-l lasase fara replica pe cel din urma contestatar a stilului lui Puskas si compania. In plus aceasta formatie ungara fusese prima care batuse Anglia pe Wembley, in 1953. Neinvinsa de 31 de meciuri, ea avea cei mai valorosi atacanti din lume: Kocsis (patru goluri doar impotriva nemtilor), Puskas, Hidegkuti.

miercuri, 27 mai 2015

Al doilea titlu mondial pentru ''celesti''

Pe terenul rivalei vecine, echipa Uruguayului arunca Brazilia intr-o mare a dezolarii, impunandu-se cu 2-1 in fata a 200.000 de oameni prezenti pe cel mai mare stadion din lume: Maracana, din Rio de Janeiro.

Timp de sapte ani (1939-1946), fotbalul mondial a intrat in hibernare, adormit de evenimentele dramatice ale unui razboi sangeros. Odata reinstalata pacea, conducatorii FIFA se pot trezi in sfarsit. In 1946, primul congres organizat dupa conflictul armat international va fi istoric: el incepe prin a da Cupei Mondiale numele de Jules Rimet, presedintele sau de 25 de ani. Inregistreaza apoi adeziunile tardive ale federatiilor britanica si sovietica. Se decide sa i se acorde dreptul de gazduire a patra Cupa Mondiala Braziliei, revelatia competitiei in 1938 si pamantul fotbalului rege, care va construi un stadion cu totul special la Rio, o arena gigantica cu peste 150.000 de locuri, Maracana. Franta, eliminata pe teren de Iugoslavia, la capatul a trei meciuri incerte (1-1, 1-1, 2-3 dupa prelungiri la Florenta), este obiectul unui adevarat foileton in cursul caruia se arata mai intai bucuroasa de a fi totusi acceptata de FIFA, pentru ca apoi sa revina asupra deciziei si sa declare forfait. Francezii se retrag, dar pentru prima oara, britanicii intra in delegatia europeana de sase echipe, incluzand campioana Italia, careia i se va opune un bloc de 5 tari sud-americane. Uruguayul iarasu la turneul final. Un Uruguay revigorat. Straluceste din nou prin absenta Argentina, decimata de goana vedetelor sale spre Europa.

luni, 18 mai 2015

Enciclopedia fotbalului: Pele

Viata celui caruia i s-a spus ''regele Pele'' (un rege nici detronat, nici inlocuit) este un basm in cel mai adevarat sens al cuvantului, menit sa-i faca sa viseze pe toti pustanii carora le place fotbalul. Este povestea unui strengar sarac, care a ajuns ministru al Sportului in tara natala si un om de afaceri extrem de instarit fiindca a jucat fotbal asa cum nu a mai facut-o nimeni.

Totul incepe in statul Sao Paolo la Bauru, unde tatal viitoarei vedete tocmai si-a gasit de lucru. Dondinho, caci acesta este numele lui, fusese nevoit sa-si abandoneze cariera de fotbalist la Atletico Mineiro din cauza unei lovituri puternice la genunchi. Familia nu este bogata. Dar in cartier, micii fotbalisti din Baquinho au descoperit deja cine este cel mai talentat dintre toti. Mai intai i se spune ''Dico'', iar apoi ''Bele''. Este vorba, fireste, de cel care avea sa ramana cunoscut drept Pele. Antrenorul lui Bauru Atletic Club, Waldemar de Brito, fost international brazilian si participant la Cupa Mondiala din 1938, sesizeaza imediat potentialul baiatului de 15 ani si-l duce la Santos Football Club, rchipa cu o carte de vizita mai mult decat onorabila. Acesta este clubul la care Edson Arantes do Nascimiento debuteaza la seniori pe 7 septembrie 1956, ziua cand se sarbatoreste independenta Braziliei. In cursul amicalului cu Chorinthians Sao Paolo, el il inlocuieste pe internationalul Emanuelle Del Vecchio si face o figura frumoasa. Are 15 ani si jumatate si din acea zi nu se mai desparte de tricoul alb al lui Santos, club care-l va duce spre gloria mondiala si pe care, in schimb, il va ajuta sa urce in firmamentul fotbalului de performanta. La zece luni dupa debutul la Santos, Pele ii mai ia o data locul lui Del Vecchio, de data asta in nationala Braziliei. In acel 7 iulie 1957 tanarul atacant face primii pasi spre o cariera care avea sa se dovedeasca exceptionala. La pauza meciului cu Argentina, in care ''pumele'' conduc cu 1-0, Pele intra pe teren, egaleaza si inscrie primul gol din seria celor 77 de la nationala. Are 16 ani si jumatate.

duminică, 26 aprilie 2015

A doua victorie consecutiva a Squadrei Azzura

A treia Cupa Mondiala va avea loc in Franta. Asa a decis Congresul FIFA reunit la Berlin in 1936. Este fara indoiala o marturie a recunoasterii valorii lui Jules Rimet si a prietenului sau Henry Delaunay, care au facut atat de mult pentru crearea competitiei. In acest an 1938, fotbalul incearca sa reziste seismelor dramatice care bulverseaza lumea din Spania, prada unui teribil razboi civil pana-n China, unde tunurile bubuie, trecand prin Austria invadaata si anexata trupelor lui Adolf Hitler. A treia Cupa Mondiala va fi asadar privata de mai multe selectionate cotate printre cele mai bune: Spania si Austria, pentru cauzele evocate mai sus, Marea Britanie inca blocata in ''splendida sa izolare'' Uruguay si Argentina la fel de rebele, refuzand participarea. Nu sunt astfel decat 15 la startul intrecerii, dintre care 12 europene, in fata carora Cuna, Indiile Olandeze si o misterioasa Brazilie nu par sa conteze prea mult. Totusi, optimile de finala care deschid turneul in cele patru colturi ale Frantei, pe opt stadioane noi sau renovate, incepand cu neasteptatii cubanezi impotriva Romaniei, dar mai ales cea a unei remarcabile echipe braziliene, invingatoare cu 6-5 intr-un meci cu un adversar polonez tenace, pe gazonul mlastinos al arenei De la Meinau din Strasburg, gratie unui diavol de atacant numit Leonidas, autor a patru dintre cele sase goluri ale sud-americanilor.

duminică, 22 martie 2015

Mana lui Dumnezeu, piciorul diavolului

Atat pentru cei care accepta totul neconditionat cat si pentru sceptici, Cupa Mondiala desfasurata in 1986 in Mexic va fi pus in lumina dubla personalitate a lui Diego Armando Maradona.

Cand a debutat acest Mondial la altitudine, pe stadionul Azteca din Ciudad de Mexico, Maradona era pe culmile desavarsirii artei sale. Tocmai terminase al doilea sezon sub culorile celor de la Napoli. In acelasi timp golgether genial si pasator imprevizibil, Diego a oferit napolitanilor posibilitatea de a disputa finala Cupei UEFA. Selectionerul argentinian Carlos Bilardo l-a inteles perfect: nu mai era acel Maradona perturbat, agasat precum cel din Spania '82, tulburat chiar de criticile apaute la sfarsitul sezonului la FC Barcelona. De aceasta data este magicianul care va conduce Argentina spre cea de a doua consacrare mondiala a istoriei sale. Un semn care nu inseala: Maradona poarta banderola de capitan, incredintata pana atunci liberoului nationalei, Daniel Passarella.

sâmbătă, 14 martie 2015

Se auzea doar ploaia!

Rudonja nu a fost un superstar al fotbalului mondial. Nu a fost o vedeta nici macar in Estul Europei. Nu ar prinde un loc in topul celor mai buni 10 atacanti produsi de fosta Iugoslavie in ultimele doua decenii. Rudonja (39 de ani) este insa unul dintre idolii fotbalului in tara sa natala, unde este poreclit "Turbo Rudi", in ciuda faptului ca a inscris un singur gol in 65 de meciuri jucate in tricoul nationalei Sloveniei.

Un gol de neuitat pentru atacantul care a purtat, la echipa nationala, numarul 13 pe tricou, dar si pentru romani, care au vazut Cupa Mondiala din 2002 la televizor.
In Romania, numele sau este de cosmar. Intr-o seară ploioasa de noiembrie, tricolorii au remizat, scor 1-1, partida retur a barajului pentru calificarea la Cupa Mondiala din 2002, competitie al carei turneu final a fost gazduit de Japonia si de Coreea de Sud. Dupa esecul ghinionist de la Ljubljana, scor 1-2, elevii lui Gica Hagi - aflat la prima experienta din cariera ca antrenor - erau favoriti la calificare.

Golul marcat in minutul 55 de Rudonja nu a putut fi anulat de reusita lui Cosmin Contra, iar slovenii au mers la Cupa Mondiala pentru prima oara in istorie.

sâmbătă, 14 februarie 2015

Fenomenul Roger Milla

Va veni o zi, este sigur, cand o tara africana va cuceri Cupa Mondiala. In acea zi, invingatorii isi vor aminti ca in 1990 in Italia, Camerunul, avand in fruntea sa un atacant de 38 de ani, a deschis drumul spre succes.

Derutant acest Camerun, care alege sa se desparta in chiar startul Mondialului de liderul sau, portarul Joseph Antoine Bell, in beneficiul lui N'Kono. Bell criticase metodele de pregatire ale selectionatei cameruneze. Indepartat din grup, devenind un simplu spectator, el se va multumi sa asiste la parcursul unic al echipei sale. Camerun uimeste inca de la inceput: in meciul de deschidere, la 9 iunie 1990, pe San Siro din Milano, africanii inving Argentina, detinatoarea titlului (1-0). Metoda cameruneza facea prima victima. Tactica este simpla mereu luminoasa: pentru acesti jucatori, totul se reduce la a-si astepta adversarii si apoi la a propulsa contre rapide pe fondul unui joc tehnic, in care dezinvoltura si fluiditatea ii dau uneori spectatorului impresia ca totul este improvizat. Impotriva Argentinei, Francois Omam-Biyik, fostul varf de la Laval, plaseaza o lovitura de cap drept in coltul din stanga al portii lui Pumpido, dezamagit sa nu poata prinde mingea trimisa nu foarte puternic.

vineri, 23 ianuarie 2015

Prima participare, prima victorie pentru sqadra azzurra

Italia nu a intampinat nici o dificultate pentru a i se accepta candidatura de catre FIFA pentru organizarea celei de a doua Cupe Mondiale, desfasurata patru ani mai tarziu conform ciclului traditional olimpic. Italienii au prezentat argumente foarte convingatoare: din punct de vedere sportiv, echipa lor nationala, sqadra azzurra, aflata sub conducerea lui Vittorio Pozzo, a dominat fotbalul european timp de trei ani, pierzand douar doua din cele 21 de meciuri disputate intre 1931 si 1933. Pe de alta parte, marile orase peninsulare dispun de stadioane spatioase si moderne, dar si de un public pasionat, expert si numeros, care umple in permanenta arenenele. A doua Cupa Mondiala debuteaza pe 27 mai 1934 in mijlocul unui entuziasm popular de nedescris.

16 echipe disputa faza finala. Spre deosebire de 1930, europenii isi taie partea leului de aceasta data, cu 12 tari participante, fata de numai doua sud-americane, reprezentate de Argentina si Brazilia. Dar Uruguay detinatoarea titlului? Campionii lumii din 1930 au hotarat sa nu vina in Italia. Motivul oficial: dorinta de a le plati cu aceiasi moneda europenilor, care declarasera in bloc forfait cu patru ani mai devreme. In realitate, uruguayenii nu mai aveau certitudinea ca vor straluci si vor domina competitia asa cu  o facusera inainte.

luni, 19 ianuarie 2015

Prima Cupa Mondiala cucerita de tara gazda

sursa la-redo.net
Crearea Cupei Mondiale fusese decisa de FIFA in 1928, iar alegerea tarii care sa organizaze prima editie a intrecerii nu a fost discutata prea mult timp. Uruguay-ul si-a depus candidatura, sprijinindu-se pe doua argumente: mai intai de toate, un dublu titlu de campion olimpic, in 1924 si 1928, apoi sarbatoarea care va celebra in iunie-iulie 1930 centenarul independentei sale. Cu aceasta ocazie, un stadion de 80.000 - 1000.000 de locuri va fi construit special in numai opt luni in centrul capitalei Montevideo.

Ramaneau de cunoscut participantele. Nu au fost multe tari europene care sa-si exprime entuziasmul in fata acestei premiere mondiale, din cauza duratei calatoriei si a sejurului. Desi toate cheltuielile erau asigurate de uruguayeni. La sosire, sau mai degraba la plecare pe 21 iunie, la Villefranchensur - Mer, numai patru echipe europene se imbarca pe vaporul Conte Verde pentru a ajunge la Montevideo. Printre ele si nationala Romaniei, care va tranversa Oceanul Atlantic alaturi de Franta, Belgia si Iugoslavia. O calatorie facuta si de celebrul tenor Feodor Saliapin. Turneul din America de Sud se apropia...

vineri, 2 ianuarie 2015

Guadalajara

Dupa cele trei participari consecutive la Campionatul Mondial din perioada interbelica, fotbalul romanesc nu s-a mai impacat atat de bine cu turneele finale si dupa razboi. Pentru 1950 nu ne-am inscris, pentru 1954 ne-a eliminat Cehoslovacia, iar pentru 1958, Iugoslavia. In preliminarii pentru 1962 nu ne-am inscris din motive cel putin curioase. In primavara lui 1960 a trebuit sa sustinem o dubla mansa eliminatorie impotriva Cehoslovaciei, pentru calificarea la prima editie a Campionatului European. Am pierdut cu 2-0 la Bucuresti si cu 3-0 la Bratislava, iar activistii de partid aflati atunci in fruntea federatiei au ajuns la concluzia ca echipa nationala trebuie sa stea o vreme acasa, pentru a nu se mai face de ras.

Embargoul a durat o singura editie, dupa care ne-am nscris din nou, continuand sa ratam calificari in serie. Ne-au barat pe rand drumul la diverse editii ale Europenelor si Mondialelor, Italia si Portugalia, insa n-am pierdut calificarile neaparat fiindca am obtinut rezultate slabe in fata acestor echipe puternice. In 1967 de pilda, am fost invinsi cu 7-1 de Elvetia la capatul unui meci pe marginea caruia s-au insailat varii ipoteze, inclusiv aceea ca jucatorii nostri au fost dopati fara stirea lor.

Echipa s-a nascut pe Wembley

Pentru Mexic 1970, am nimerit in grupa alturi de Portugalia (echipa lui Eusebio, medaliata cu bronz la precedentul mondial, cel din Anglia) Elvetia si Grecia. Am inceput stangaci cu 0-3 la Lisabona, si probabil ca selectionerul Angelo Niculescu ar fi fost inlaturat daca peste cateva zile nu trebuia sa vina la Bucuresti pentru un meci amical insasi Anglia, campioana mondiala. Am reusit un scor alb de palmares, Angelo Niculescu a ramas si peste numai doua saptamani a realizat o victorie importanta 2-0 cu Elvetia pe stadionul 23 August. Dar practic, garnitura romana care avea sa se califice la campionatul mondial s-a nascut la Londra, pe Wembley, la 15 ianurie in 1969, in revansa amicalului disputat cu cateva luni in urma la Bucuresti. Tricolorii au obtinut atunci un pretios 1-1, golul fiind marcat de Dumitrache din penalty, si au evoluat in formula : Gornea - Satmareanu, Boc, Dinu, Deleanu - Anca, R.Nunweiller - Dembrovschi, Domide, Dumitrache, Lucescu (cpt\0. A fost in linii mari formatia care avea sa joace la Guadalajara.