Se afișează postările cu eticheta cupa campionilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cupa campionilor. Afișați toate postările

vineri, 13 noiembrie 2015

Singuratatea celui care ne-a unit in bucurie

În aceste ore în care se vorbeşte, se scrie despre Lucian Bălan, mi se pare nedrept că "muncitor" este cuvântul folosit îndeobşte pentru a reda jocul celui care a fost mijlocaş central în marea echipă a Stelei care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Bălan era un fotbalist cu un joc foarte fluid care se încadra excelent în acea echipă atât de modernă pentru epoca sa. Bălan era pe tot terenul, avea o capacitate fizică formidabilă, dar era foarte dezinvolt şi în posesia balonului, iar rapiditatea jocului său, a gândirii sale, viziunea sa excelentă asupra strategiei contribuiau la nota de dinamism care individualiza acea generaţie a Stelei.

Se poate vedea lucrul acesta şi în felul în care a jucat în finala de la Sevilla, atunci când l-a suplinit perfect pe căpitanul Tudorel Stoica. An de an, pe 7 mai, la sport.ro, Bălan şi colegii lui ne umplu de emoţie în înregistrarea acelui meci cum nu a fost şi probabil nu va mai fi altul în fotbalul nostru. An de an, acea înregistrare strânge un număr impresionant de oameni în faţa televizoarelor, mărturie fiind măsuratorile de audienţă. Iar ce se întampla în momentul executării penaltyurilor reprezintă o adevarată explozie de audienţă. Am văzut colegi de-ai mei, nu neapărat din redacţia de sport, care se strâng în acea seară de mai cu sufletele la gură, trăind din nou cu mare emoţie isprava fără seamăn a lui Bălan şi a colegilor săi.

miercuri, 3 iunie 2015

Poveste cu olteni. Invingatorii lui Hamburg

Desi participau in cupele europene inca din 1956, cluburile romanesti nu au obtinut performante stralucitoare pana la inceputul anilor '80. Echipele noastre nu aveau dimensiunea necesara pentru a se masura cu marile puteri. Depaseau formatii modeste, dar nu puteau trece de marile nume ale fotbalului continental. Uneori obtineau rezultate rasunatoare, cum a fost eliminarea Feyernoordului de catre UTA, insa nu exista continuitate. Dupa acea performanta, de exemplu, aradenii au fost scosi din cursa de Steaua Rosie Belgrad, printr-o dubla infrangere 0-3 si 1-3. Arareori, timid, cate o echipa romaneasca se insinua prin sferturile de finala, dar gratie unor trasee facile. Dinamo Bacau in '70 Steaua si UTA in '72, Rapid in '73, Craiova in '82 au atins aceasta faza, insa nu au putut sa o depaseasca in primul rand fiindca au intalnit adversare de prim rang, precum Arsenal, Leeds United, Tottenham sau Bayern Munchen. Gheata a fost sparta la inceputul deceniului 9, cand Universitatea si Dinamo au reusit sa se califice in semifinale.

Poveste cu olteni

In anii '80 Craiova domina fotbalul intern, desi nu intodeauna reusea sa castige campionatul. In palmaresul oltenilor s-au adunat in acea epoca trei tituluri, care puteau fi mai multe daca echipa nu era dezavantajata de arbitraje. Pe stadionul mereu plin ochi din Banie jucasera cateva dintre marile echipe ale vremii, Fiorentina, Fortuna Dusseldorf, Leeds United, Borussia Monchengladbach, Bayern Munchen, dar niciodata Universitatea nu a avut suflu sa ajunga in fazele superioare. Nu parea sa-l aiba nici in editia 1983-1983 a Cupei UEFA, mai ales ca in primul tur sortii au imperechiat-o cu italienii de la Fiorentina, intariti cu redudabilul duet argentinian Passarella- Daniel Bertoni. Disputand turul pe teren propriu, oltenii erau condusi la pauza cu scorul de 0-1, si cei 40.000 de spectatori isi vedeau naruite sperantele de calificare. Numai ca rezultatul a fost intors spectaculos dupa pauza, meciul s-a terminat 3-1, iar in retur italienii nu au reusit mai mult de un insuficient 1-0. Vinovat pentru acest scor strans fiind portarul Silviu Lung, care a aparat extraordinar. In turul secund asprimea sortilor a fost diminuata considerabil. Echipa irlandeza Shamrock Rovers, fiind mult mai abordabila. Oltenii n-au ratat prilejul si s-au impus cu 2-0 in deplasare si cu 3-0 pe teren propriu.

vineri, 3 aprilie 2015

Real Madrid. O lunga dominatie in Europa

Pe 13 iunie 1956, pe Parc des Princes din Paris, se desfasoara prima finala a Cupei Campionilor Europeni. Idee extravaganta cu un an in urma, ea va deveni competitia majora a fotbalului european.

Real - Reims : puteam spera la un afis mai frumos pentru a lansa o cupa europeana complet noua? De o parte, Real Madrid, unul din cele mai puternice cluburi din lume. Sunt cifre care indeamna la ambitii mari de aceasta parte a Pirineilor unde sportul - chiar si profesionist - nu este privit decat ca un simpatic divertisment. In 1955, Real are deja 47.777 de membrii care dau forta clubului prin cotizatiile lor. Un stadion de 120 de mii de locuri e plin de 10 ori pe ani si si chiar prea mic de cinci sau sase ori pe sezon! In Real Madrid sta intreaga putere si fervoare a fotbalului spaniol. Real si Cupa Campionilor Europeni, iata o istorie extraordinara care de abia acum incepe.

Challangerul

De cealalta parte, Stade de Reims, adoratul public parizian, in special dupa acea Cupa Latina impotriva Milanului, disputat in iunie 1955, cand cele doua echipe s-au infruntat 139 de minunte pentru ca, in final, sa fie departajate gratie unui gol reusit de Leon Glowacki. Reims are stil, are spirit parizian in momentul cand echipa ''champenoise'' va veni sa joace pe Parc toate marile sale meciuri europene. Singuri suporterii din Reims se vor dovedi mai putin entuziasti. Pe Parc echipa lui Albert Batteaux i-a invins pe ungurii de la Voros Lobogo (4-2) si pe scotienii de la Hibernians (2-0), dar la Budapesta a realizat cea mai frumoasa performanta si cea mai impresionanta lovitura.

sâmbătă, 14 februarie 2015

Tragedia de pe Heysel

Ar fi trebuit sa fie o sarbatoare. La Bruxelles, intr-o miercuri, pe 29 mai 1985, finala Cupei Campionilor Europeni opune englezilor de la Liverpool, detinatorii trofeului, pe italienii de la Juventus Torino, campionii Italiei. In sezonul 1984-1985, Liverpool si Juventus sunt cele mai bune echipe continentale.

Pe 29 mai 1985, italienii si englezii au calatorit cu miile spre Bruxelles. Toata ziua, suporterii au dat navala in oras. Italienii au venit cu masina sau cu trenul. Englezii au luat feribotul, apoi trenul ori autocarele. Orele au fost lungi inaintea meciului. Fanii s-au intreptat spre stadion la sfarsitul dupa-amiezei, asa cum se intampla in intreaga lume...

O liniste inselatoare

Peninsularii au afisat tricouri in dungi albe si negre ale respectabilului Juve. Britanicii fac parada intr-o atmosfera calma in tricourile ''Reds'' din Liverpool. In aparenta totul se deruleaza normal, nu se produce nici un incident. Politistii nu vad nimic nelinistitor. Si totusi cu 25 de minunte inainte ca arbitrul elvetian Daina sa deschida meciul, incepe tragedia.
De peste o jumatate de ora in tribuna Z fanii englezi lanseaza tot felul de proiectile pe deasupra grilajului inalt de 3 metri, in directia tribunei unde sunt adunati multi italieni. Insultele domina, tonul urca. Tensiunea este uriasa, dar politistii dela marginea terenului sunt convinsi ca nu este decat un alt episod izvorat din razboiul de intimidare adorat de suporteri.