Se afișează postările cu eticheta champions league. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta champions league. Afișați toate postările

joi, 22 octombrie 2015

Un meci de fotbal

Cum este corect? Arsenal Londra a bătut-o pe Bayern Munchen sau Arsene Wenger l-a învins pe Pep Guardiola? Oricare ar fi răspunsul corect, acesta vine din fotbal, o disciplină sportivă care nu îşi trăieşte cea mai fericită perioadă din istoria seculară. Au avut grijă de asta taica Sepp şi monsieur Michel, administratorii la vîrf, cetăţeni planetari care, ajunşi acolo, s-au comportat precum Vodă prin loboda miliardelor produse de sportul cel mai popular al planetei. Încă. În plus, vecinătatea geografică şi temporală cu Mondialul de rugby accentuează senzaţia de criză morală pe care o traversează drăguţul nostru joc cu mingea rotundă.

Meciul de pe Emirates a început cu un protest al suporterilor bavarezi, îndreptat împotriva preţului prohibitiv al biletelor. Aceştia au lăsat 300 de scaune libere preţ de 5 minute, iar în momentul în care au intrat în arenă au fost aplaudaţi de susţinătorii lui Arsenal. Să te ţii cînd fraternizează englezii cu nemţii! Oaspeţii nu s-au limitat la absenţa pasageră din tribune. Ei au desfăşurat un banner pe care se puteau citi următoarele: „64 de pounds un bilet, însă fără fani fotbalul nu valorează nici un penny”. De menţionat că fanii lui Bayern nu sînt nici pe departe săracii Europei. Tocmai de aici credibilitatea gestului lor.

joi, 30 iulie 2015

Steaua - Partizan 1-1. Omogenitate sarbeasca

Steaua Bucuresti a remizat pe teren propriu, 1-1 cu Partizan Belgrad, in turul 3 preliminar UEFA Champions League si pleaca cu sansa a doua la calificare in ipoteticul infern de la Belgrad. O remiza obtinuta cu foarte mult noroc si pe undeva nemeritata. Nu trebuie sa scoatem din context alunecarea lui Zivko Zivkovic care i-a permis lui Varela sa impinga mingea in plasa cu capul in urma unei lovituri libere executate de Hamroun.

Galeria lui Partizan Belgrad este un avantaj important pentru formatia pregatita de Zoran Milinkovic dar am fi superficiali daca am rezuma problemele Stelei in retur doar la posibilul infern creat de galeria adversa la Belgrad. Daca ne hazardam la un pariu nu avem voie sa neglijam fotbalul prestat de sarbi aseara in comparatie cu Steaua.
De aseara incoace observ prin presa si pe retele de socializare refrenul: ''Partizan nu-i mare echipa''. Afirmatie corecta. Nu sunt si nu vor fi o mare echipa atat timp cat strategia lor este axata pe promovarea si exportul talentelor produse de propria academie. Aseara au avut 5 jucatori in formula de start produsi de propria academie iar pe parcurs au intrat Saponjic si Ninkovic. Dar nu-s atat de mici incat campioana noastra sa-si permita sa le dea cu terenul in cap la Belgrad. Probabil era nevoie de o victorie la scor pentru a aprecia corect valoarea sarbilor. Steaua mai este ce a fost??!!!! Una era sa te aperi cu Ghionea sau Gardos alta este cu Varela, una este sa ataci cuIacob sau Keseru alta este cu Tade si exemplele pot continua. Asta ca sa fac un slalom printre generatiile care au insemnat ceva pentru culorile ros-albastre.

duminică, 26 iulie 2015

Impresie tactica: Partizan Belgrad

Cand in preliminarii sau grupele cupelor europene, fotbalul romanesc are de intalnit un adversar cu o anumita talie europeana, suflarea fotbalistica se incurajeaza afirmand ca adversarul nu mai este ce a fost. Am auzit zilele trecute aceasta teorie referitor la duelul cu Saint Etienne. Subiectul este Partizan Belgrad si imi aduc aminte ca intr-o perioada asemanatoare prin 2008, Marian Iancu si presa sportiva aveau acelasi discurs: ''Partizan nu mai este ce a fost''. Atunci Partizan a invins la pas la Timisoara pe Politehnica lui Dusan Uhrin, in preliminariile Cupei UEFA. Nu stiu cine au fost, cine sunt astazi dar stiu ca alaturi de Dinamo Zagreb au cea mai buna academie din fotbalul est european, pe langa academie mai exista si o galerie demna de tot respectul.

Referitor la disputa cu Steaua Bucuresti, sansele din punctul meu de vedere sunt egale. Steaua are la aceasta ora de partea ei experienta acestor gen de meciuri. O experienta care si-a spus cuvantul si-n dubla cu Trencin, Partizan are avantajul de a juca la Bucuresti cu portile inchise si de a beneficia de un infern pentru orice adversar cand miza unui calificari europene este pusa pe masa. Acolo atmosfera din tribune s-ar putea sa fie un adversar mult mai mare decat calitatea fotbalistica pe care o va etala formatia sarba. Nu stiu cati din jucatorii Stelei au jucat intr-un infern asa cum ne asteptam noi sa fie la Begrad.

joi, 23 iulie 2015

Haosul intitulat Trencin

sursa gsp.ro
Ciudata aceasta calificare a Stelei in fata slovacilor de la Trencin in turul trei preliminar, UEFA Champions League, acolo unde campioana Romaniei va da piept cu campioana Serbiei, Partizan Belgrad. Lipsa de concentrare si determinare din prima repriza, frica de adversar pe final de meci, au rezultat o maniera rusinoasa prin care Steaua a reusit sa obtina o calificare ilogica raportat la realitatea fotbalistica de pe ''Arena Nationala''. Undeva prin coltul ratiunii te intrebi daca nu este pacat ca Trencin nu a reusit si golul patru in poarta lui Cojocaru. Insa din pacate pentru campioana Slovaciei lipsa de experienta din dauna tineretii si-a spus cuvantul in ecuatia calificarii.

''Normal era ca la pauza sa fie vreo 4-0 pentru Trencin. Nu mai conteaza ce s-ar fi putut intampla. Era sa se rupa coarda astazi. Nu stiu daca nu cumva trebuia sa se rupa ca sa isi dea seama cei de acolo ca nu functioneaza cea ce fac. In loc sa faci echipa din iarna, stai acum saptamana de saptamana sa vezi daca mai vine cineva'' - Basarb Panduru (sursa gsp.ro)

joi, 16 iulie 2015

Timpul aliatul lui Mirel Radoi

Sa lasam deoparte calificarea profesionala a lui Mirel Radoi si relatia de rudenie cu factorul de decizie din curtea Stelei. In viata omul isi mai forteaza norocul si cu propria mana. Referitor la drumul lui Mirel Radoi direct din iarba araba pe banca campioanei Romaniei, ar fi corect sa vedem si reversul medaliei. Dupa revolutie incoace din ce stiu, poate ma insel dar imi este greu sa cred, Mirel Radoi este icoana fotbalistica a Stelei. Pana la proba contrarie, istoria scrisa de Mirel Radoi in tricoul ros-albastru este un argument suficient sa cred in solutia aleasa de conducerea Stelei. Mai ales ca de ceva vreme prin Europa este un obicei care marele echipe sa-si aseze pe banca o fosta glorie. Gasim povesti de succes cand ne gandim la Josep Guardiola, Diego Simeone, Luis Enrique sau Antonio Conte dar si esecuri catastrofale daca aruncam o privire la Ciro Ferrara sau Filippo Inzaghi.

Abosolvirea bacalaureatului si a licentei care sa-i dea dreptul sa fie trecut in acte in mod oficial pe functia de antrenor principal este doar o problema personala care trebuie rezolvata, daca vrea sa-si continue cariera dupa etapa Steaua Bucuresti. In situatia data, in nici un campionat sanatos la cap, Radoi nu poate primi un contract de munca. Sunt deacord ca cursurile licentei Pro, nu se predau de flori de mar, insa in compensatie meseria de antrenor ca oricare alta nu prea se invata. Mai mult se fura si slava Domnului, cel putin pentru a performa pe plan inter, Radoi a tot avut de la cine fura pe parcursul carierei de jucator. Deocamdata desi nu ma pot declara un fan al personajului, Mirel Radoi in fata camerelor de luat vederi este cu o clasa peste antrenorii cu licenta din Liga 1. Nu este un soft cu limbaj de lemn. In permanenta a avut un discurs coerent, conform realitatilor din teren. Nu evita sa-si asume ce este de asumat si pune punctul pe rana acolo unde vede probleme de exprimare a propriilor elevi. Un profil nou de antrenor care mie imi place. Asta imi placea si la Costel Galca atunci cand spicuiam in trecutul apropiat, fotbalul romanesc. Si va mai spun un nume care are in permanenta cuvintele la el: Vasile Miriuta.

luni, 29 iunie 2015

Enciclopedia fotbalului: Alen Boksic

sursa foto www.footomecato.net
Publicul de pe stadionul La Bacca din Cannes e obisnuit de multe ori sa nu-si faca iluzii. Pe 21 decembrie 1991, intr-un meci de campionat contra lui Olympique Lyon, spectatorii descopera un jucator nou. Un fotbalist de gabarit (1, 87 m, 81 kg), care vine de la marele club (fost) iugoslav, Hajduk Split. Numele lui este Alen Boksic. Un croat mandru de originea sa, care a crescut la unul din cluburile fanion ale spatiului mediteranian, deprinzand la Split toate secretele meseriei de atacant.

Evident el nu ramane mult timp la Cannes. Chiar din sezonul urmator se transfera la Olympique Marseille, unde presedintele Bernand Tapie ii defineste cu precizie rolul. Nici mai mult nici mai putin decat acela de al inlocui pe Jean Pierre Papin, plecat in Italia la AC Milan. Croatul isi face repede loc in echipa. Ca dovada a valorii, in primul sezon la Marseille, el inscrie  22 de goluri in 37 de meciuri jucate. Ar fi castigat doua titluri (golgheterul campionatului francez si campion national) daca aceasta din urma distictie ar fi fost acordata in sezonul respectiv. Sezonul este complet fastuos cu o victorie la Munchen (1-0) in finala Cupei Campionilor Europeni disputata cu AC Milan.

sâmbătă, 6 iunie 2015

Juventus - FC Barcelona. Avancronica tactica

Mai putin de 24 de ore si va avea loc la Berlin lovitura de start a finalei UEFA Champions League: Juventus Torino - FC Barcelona. Gruparea catalana, FC Barcelona este declarata marea favorita in confruntarea cu italienii de la Juventus Torino. Ambele formatii au ajuns pentru a opta oara in ultimul act al celei mai galonate competitii europene. Juventus Torino a reusit sa-si abjudece doua finale, ultima in 1996 la loviturile de departajare in fata celor de la Ajax Amsterdam, iar FC Barcelona a cucerit de pana in momentul de fata de 4 ori competitia. Ultima victorie fiind in 2011 in fata lui Manchester United, la Londra cu scorul de 3-1.

Indiferent de ce se va intampla diseara pe stadionul din capitala Germaniei, acest meci nu ar trebui conceput ca o confruntare biblica intre David si Goliat. In permanenta este greu de anticipat deznodamantul unei finale. Sunt doar 90 de minunte (maxim 120 min), in care prin concentrare, motivatie si disciplina tactica diferenta dintre valorile individuale pot fi foarte usor anulate. Mai mult fata in fata se vor aseza doi titani ai fotbalului european. Experienta la acest nivel se plaseaza de partea echipei catalane. Nucleul dur al acestei echipe sunt in situatia de a cuceri pentru a treia oara competitia (Alves, Pique, Mascherano, Iniesta, Busquets, Xavi, Messi sau Pedro), insa fotbalul italian nu poate fi usor scos din ecuatie. Italienii au darul, aproape cu fiecare ocazie ivite sa rastoarne calculele hartiei. Bineinteles reversul medaliei se potriveste ca o manusa in aceasta chestiune.

''Cred ca va fi unul dintre cele mai bune meciuri care pot fi urmarite. Evolueaza campioanele Italiei si Spaniei. Va fi un spectacol fotbalistic''. - Luis Enrique

joi, 4 iunie 2015

De ce Rafael Benitez?

Pe jumatate e greu de inteles ultimele decizii luate de Florentino Perez cu referire la banca tehnica a celor de la Real Madrid. Decizia de a se renunta la serviciile lui Carlo Ancelotti, este asezata pe un fir logic care defineste era galactica in care a fost plasat clubul de Florentino Perez in primul mandat prezidentiabil. Dupa un sezon in care Ancelotti a ratat toate obiectivele era firesc sa fie demis si clubul sa intre intr-o noua etapa la nivel tactico-tehnic. Mandatul lui Carlo Ancelotti putea fi intrerupt brusc vara trecuta de Diego Pablo Simeone. Sansa a fost lovitura de cap reusita in prelungirile finalei UEFA Champions League de Sergio Ramos. Castigand ''la decima'', Florentino Perez a avut o obligatie morala de a continua si-n sezonul recent incheiat cu Carlo Ancelotti pe banca. Pe plan intern, Ancelotti a fost un experiment nereusit. Invins aproape oriunde de Atletico Madrid si pe final intodeauna in spatele celor de la FC Barcelona. Prin 1998, Jupp Heynckes a castigat Champions League si a fost demis datorita faptului ca a ratat titlul.

Daca am vazut jumatatea plina, prin demiterea lui Carlo Ancelotti, investirea lui Rafael Benitez reprezinta jumatatea goala a paharului. Cel putin asta-i opinia majoritatii care urmareste intes fenomenul fotbal. Nu sunt deacord ca valoarea unui antrenor poate fi rezultata de ultimul rezultat, insa in cazul lui Benitez perioada petrecuta la SSC Napoli este un esec de proportii indiferent de ce argumente pot gasi simpatizantii tehnicianului spaniol. Cum am mai atins tastatura si cu alte ocazii, Benitez a peluat o echipa de pe locul secund in Serie A, de Champions League cu un buget sanatos de investitii si a lasat echipa pe locul 5 in ultima editie de campionat. Uneori in viata pentru a fi antrenor mare trebuie sa te lovesti si de sansa. Duminica seara, Rafa a primit a doua sansa. Parasind ''San Paolo'' in fluieraturile pretentiosului public napoletan iar dimineata a aterizand la Madrid in postura de antrenor al Realului. Prima sansa a fost Valencia, sansa de care a reusit sa profite. Si astazi cea mai importanta borna in CV-ul lui Rafa este reprezentata de perioada petrecuta la CF Valencia. Despre FC Liverpool si ce a urmat am alta opnie contrara curentului mediatic.

marți, 19 mai 2015

Rafael Benitez si cronica esecului intitulat Napoli

La plecarea de pe ''San Paolo'', Walter Mazzarri lasa in urma o formatie cu o prestatie remarcabila in UEFA Champions League, eliminand Manchester City in faza grupelor si invingand Chelsea Londra in optimi pe teren propriu, urmand sa piarda dramatic in prelungiri accesul in faza sferturilor de finala la Londra. Pe plan intern Mazzarri castigase o finala de cupa in fata fortei dominante, Juventus Torino iar din postura de vicecampioana Napoli la vremea respectiva lasa senzatia ca se poate lua la tranta de la egal la egal cu mecanismul perfect construit de Antonio Conte la Torino. In cele patru sezoane la Napoli, Mazzarri a reusit sa aduca din nou echipa in elita fotbalului european.

Dupa virgula pusa dupa era Mazzarri si despartirea de Edinson Cavani, presedintele Aurelio De Laurentiis a reusit o lovitura de imagine instalandu-l pe banca pe spaniolul Rafael Benitez. Un antrenor cu cota, fost castigator UEFA Champions League cu FC Liverpool, detinatorul la zi al trofeului Europa League cu Chelsea Londra, o vasta experienta in fotbalul european si cu o revansa de luat in fotbalul italian dupa experienta nefericita de la Inter Milano. Odata cu venirea lui Benitez pe ''San Paolo'' au venit si investitiile financiare la nivelul lotului. Cu Benitez pe banca, Aurelio De Laurentiis, isi dorea sa-si puna amprenta in fotbalul european si sa o detroneze pe Juventus pe plan intern.

sâmbătă, 16 mai 2015

Real Madrid - Juventus 1-1. Importanta mijlocasului defensiv

Dupa 12 ani de asteptare si un sezon de spalarea pacatelor in Serie B, Juventus Torino este din nou sa fie prezenta in ultimul act al unei competitii europene. Formatia condusa de Massimiliano Allegri va infrunta pe FC Barcelona, la Berlin, in finala UEFA Champions League dupa o noua reprezentatie tactica predata miercuri seara pe ''Santiago Bernabeu'' in fata albilor de la Real Madrid. FC Barcelona datorita liniei de atac pe care o poate alinia pleaca cu prima sansa. Insa fotbalul italian are harul de a pierde atunci cand ii este lumea mai draga si sa rastoarne socotelile atunci cand nimeni nu acorda sanse. Statutul de outsider se poate transforma intr-un mare avantaj la Berlin. Presiunea rezultatului dupa fluierul de start se va aseza pe umarul catalanilor. Pentru FC Barcelona, trofeul UCL este o obligatie. Pentru Juventus un vis foarte aproape de realitate. Tot dupa aceste coordonate putem analiza si evenimentele petrecute pe ''Santigo Bernabeu''.

marți, 12 mai 2015

Juventus de la Conte la Allegri

Dupa o victorie la Roma in fata lui Rudi Garcia si cu al treilea titlu consecutiv in buzunar Antonio Conte sustinea ca pe plan international Juventus poate juca o finala de Europa League si poate atinge cel mult sferturile de finala in Champions League. Avea in gand sa renunte la sistemul care defineste de ceva vreme echipa (3-5-2) si sa mearga pe o aparare cu patru jucatori pe linia de fund (4-3-3). Gandurile de atunci ale lui Antonio Conte erau sinonime cu o revolutie fotbalistica la Torino, mai ales ca fostul antrenor ar fi dorit sa-si depaseasca atributiile in cadrul clubului. Avea un vis de realizat. Sa mai ridice o data deasupra capului trofeul suprem al fotbalului european cu Juventus Torino. De aceasta data in calitate de antrenor, ca jucator o facuse in 1996 dupa o finala cu Ajax Amsterdam decisa de la punctul cu var.

In vara lui 2014, neincrederea era descrierea perfecta in tabara ''Batranei Doamne''. Andrea Agnelli nu avea increderea necesara sa-i dea mana libera lui Antonio Conte. Sa accepte revolutia tactica gandita de fostul antrenor era un risc prea mare in primul rand din punct de vedere financiar. Pe partea sportiva nimic nu garanta ca succesul va fi acelasi. La randul sau, Conte nu mai avea incredere in vestiarul pe care-l gestionase timp de 3 sezoane cu o mana de fier. Dupa ce depasesti borna celor 100 de puncte pe plan intern iti vine greu sa crezi ca sezonul viitor va fi unul cu repetitie si nu va urma declinul.

luni, 29 decembrie 2014

Falsa decadere a fotbalului italian

OK! Sa incepem sa lamurim de la primele randuri sfera de subiectivism care ma inconjoara cand deschid aceasta tema a decaderii fotbalului italian. De la ratarea de la punctul cu var a lui Roberto Baggio din SUA, pasiunea mea pentru fotbal a inceput sa fie convergenta cu campionatul italian de fotbal. Toata copilaria am fost fermecat de talentul lui Roberto Baggio. In perioada adolescentei in suflet mi-a intrat Francesco Totti. A fost nevoie de o banala pasa cu calcaiul intr-o finala de campionat european. De undeva din tusa rupea bariele franceze pentru Marco Delvecchio care deschidea scorul. Si acum imi aduc aminte cu ciuda mingea strecurata de Wiltord pe sub mana lui Francesco Toldo in minuntul 94. Imi aduc aminte ca bomba sub transversala a lui David Trezeguet o asteptam. Era un rau inevitabil. Italia cazuse psihic in prelungirile acelui meci. Si sa inchei acest fragment al sentimentalismelor va pot spune ca Maradona a fost cel mai mare fotbalist al omenirii. Recunosc ca Zinedine Zidane a fost un geniu al baletului pe langa mingea rotunda, Gabriel Omar Batistuta a fost cea mai mare masina de marcat pe banda rulanta pe care am vazut-o vreodata pe dreptunghiul verde. Michael Laudrup sau Manuel Rui Costa au ridicat pasele filtrante la rang de perfectiune, dar pentru sufletul meu odata cu retragerea lui Francesco Totti, potopul! Pe langa faptul ca sunt prea batran sa ma mai cred in idoli, consider ca Francesco Totti este ultimul mohican al talentului pur sunge pe terenul de fotbal. Daca vreti ca tot este la moda sa folosim numerele din antichitate cand analizam jucatorii, este ultimul numar 10 autentic. Candva aveam sperante de la Mesut Ozil dar in ziua de astazi doar din talent nu poti trai.

joi, 11 decembrie 2014

Ce a avut in plus Manchester City in fata Romei? O bara ticaloasa

Sa incepem cu partea plina a paharului. Prin eliminarea Romei din UEFA Champions League, fotbalul italian propune prima candidatura cu sanse reale la castigarea trofeului Europa League. Pana departe este un drum lung de parcurs la mijloc se poate afla o lupta pentru titlu la baioneta cu Juventus, insa AS Roma are calitatea necesara sa se impuna in acest sezon in a doua competitie europeana. Ramane de vazut daca Europa League se va transforma intr-un obiectiv major pentru Rudi Garcia si conducerea clubului.
sursa corrieredellosport.it
Partea goala a paharului este faptul ca AS Roma nu a fost cu nimic mai slaba decat Manchester City in ultima etapa a fazei grupelor UEFA Champions League. Ce a avut in plus Manchester City aseara in fata capitolinilor? O bara din care a ricosat intr-un anumit moment o minge in plasa lui Morgan De Sanctis la sutul lui Samir Nasri. Dincolo la capul lui Manolas sansa nu a mai suras asa cum o facuse in minuntul 60.Mai trist este faptul ca eliminarea a venit in dauna unei echipe modeste pentru acest nivel. Manchester City este o adunatura de individualitati insa ca exprimare in joc, infiorator de modesta. Fara nici o retinere afirm ca au trecut din aceasta grupa datorita dublei tranteli cu Bayern Munchen. Au fost prea ciudate cele doua victorii pe final de meci ca sa nu declanseze unora in mental virusul scenaritei.

miercuri, 10 decembrie 2014

Punct ochit. Punct lovit

Sopteste-i unui antrenor italian sau unui fotbalist din Serie A noapte in somn la ureche ca trebuie sa obtina in cursul zilei ce va urma un meci nul daca se poate cu un scor alb si-ti va raspunde intorcanduse in acelasi timp linistit pe partea cealata: ''certo, certo!''.

Acum lasand glumele la o parte si sa revenim la chestii mai serioase, Juventus Torino a reusit in aceasta seara fara o prea mare risipa de efort sa-si asigure prezenta in primavara UEFA Champions League, dupa o remiza alba obtinuta pe teren propriu in compania celor de la Atletico Madrid. O calificare pe care indiferent de speculatiile ce vor urma, formatia lui Massimiliano Allegri o merita din plin. La Pireu, Juventus nu merita sa piarda acel joc dupa cum a cursul intr-o singura directie spre poarta lui Roberto, care a facut minuni in poarta grecilor in repriza secunda. Criteriul departajarii de Olympiakos este rezultatul superioritatii psihologice in partida de la Torino. Nu-i usor sa fii fortat de accidentari sa schimbi sistemul de joc in doar doua-trei zile avute la dispozitie si sa revii pe tabela de maniera in care a revenit Juventus in acel meci. Atunci a decis formatia din peninsula soarta calificarii. Ce a urmat nu a fost decat o gestiune corecta a unei situatii favorabile in clasament.

joi, 6 noiembrie 2014

Cand nu-ti propui nimic

Atunci cand nu-ti propui nimic conform ecuatiilor logice obtii exact ce ti-ai propus. AS Roma nu a demonstrat nimic aseara in UEFA Champions League fiindca a gandit aceasta deplasare la Munchen ca o echipa mica pornita din start cu gandul sa nu repete isprava din etapa trecuta de pe teren propriu. Aveam o alta impresie despre Rudi Garcia, dar cu un antrenor care renunta deliberat la lupta inainte de fluierul de start nu se poate construi un viitor la orizont pe termen lung. Tehnicianul francez daca nu va reusi sa separe in viitorul apropiat apele dintre Champions League si Serie A, AS Roma va avea de suferit. Dupa umilinta de pe ''Olimpico'' in campionat s-au irosit patru puncte.

In Europa, victoria celor de la CSKA Moscova le ofera in continuare prima sansa la locul secund in grupa. Daca deplesarea de la Moscova va fi gandita la pret de matineu de Rudi Garcia situatia se poate complica drastic in defavoarea ''capitolinilor''. Formatia rusa are sansa ei. In plus atmosfera climatica se poate transforma intr-un handicap major la ora jocului. Sa nu mire pe nimeni daca Bayern Munchen va pierde la Manchester. Este calificata in optimi, in campionat inca nu a reusit sa-si rezolve situatia titlului, iar Manchester City are in componenta jucatori capabili sa castige un astfel de meci daca au motivatia si forma necesara pentru a-si atinge obiectivul.

miercuri, 5 noiembrie 2014

Jocul psihologiei

Juventus Torino a reusit sa-si redreseze situatia in grupa A UEFA Champions League, invingand aseara pe teren propriu in urma unei partide dramatice cu scorul de 3-2 pe formatia elena Olympiacos Pireu. Golurile partidei pentru gazde au fost semnate de Andrea Pirlo (21'), Roberto (autogol 65') respectiv Paul Pogba (66'). Pentru Olympiacos au marcat Alberto Botia (24') si Ndinga (61'). Dupa patru etape disputate in grupa A UEFA Champions League, Juventus ocupa pozitia secunda in grupa cu 6 puncte si conform calendarului competitional ramane principala favorita alaturi de Atletico Madrid pentru un loc in optimile competitiei.

Massimiliano Allegri a reusind sa surprinda asistenta si formatia adversa schimband sistemul de joc. Juventus pentru aceasta partida a renuntat la clasicul 3-5-2 implementat cu succes de Antonio Conte si a apelat la o formula cu patru fundasi pe linia de fund. O decizie surprinzatoare, riscanta dar aleasa conjuctural de Allegri. Cu doar doi fundasi centrali valizi si cu restul defensivei in pioneze schimbarea formulei de joc reprezenta riscul minim asumat. Trag aceasta concluzie, fiindca nu am ramas cu impresia unei formule de joc puse la punct din timp cu premeditare de Allegri pentru aceasta partida. Modul in care au fost abordate fazele fixe pe faza defensiva tradeaza lipsa de omogenitate si criza de timp de a pregati aceasta abordare tactica. Daca Angelo Ogbona nu ar fi parasit terenul de joc accidentat in ultima etapa de campionat imi este greu sa cred ca Allegri ar fi riscat sa schimbe sistemul de joc.

miercuri, 22 octombrie 2014

Hipnoza de la Roma

In prologul partidei dintre AS Roma si Bayern Munchen, nimic nu prevestea ce avea sa se intample aseara in UEFA Champions League pe ''Stadio Olimpico''. Parcursul din campionat era unul aproape perfect, echipa facuse un meci bun in deplasare la Manchester City, dovada ca au reusit sa se intoarca cu punct in clasament din Anglia. Cu o ora de fluierul de start al partidei, pentru moralul formatiei italiene, Manchester City remizase (2-2) la Moscova in compania celor de la CSKA. De partea cealalta Bayern in campionat se afla pe o panta ascendenta insa in Champions League lasa impresia unei echipe cu fran de mana trasa. Castigase in prelungiri acasa cu Manchester City si dintr-un penalty la Moscova. Absolut nimic nu avea sa te duca cu gandul la scorul halucinant inregistrat pe tabela la finalul partidei.

Am inceput sa vizionez meciul cu convingerea ca Bayern va avea viata grea in aceasta deplasare. Aveam in gand precedenta deplasare cu miza ale lui Josep Guardiola in Italia. Pierdea cu FC Barcelona la Milano datorita inteligentei tactice aratate de Inter pregatita pe antunci de Jose Mourinho. In fotbal nici un meci nu seamana cu celalat si de aceasta data antrenorul catalan a reusit sa plece triufator de la Roma. In fata lui de aceasta data nu a mai fost Jose Mourinho. Un antrenor preocupat mai mult de calitatea adversarului decat de valoarea propiei echipe. Aseara a fost Rudi Garcia. Un antrenor interesat in mare masura de circulatia mingii in momentul posesiei si prea putin conectat la punctele forte ale adversarului.

In mod cert exista o diferenta clara de valoare intre Bayern Munchen si AS Roma. Insa dezastrul de aseara se datoreaza in mare masura lui Rudi Garcia. A ales gresit cateva piese in componenta formatiei de start si nu a avut la indemana un plan B. AS Roma nu a fost pregatita mental aseara pentru ipoteza deschiderii scorului de catre Bayern Munchen. Dupa primul gol semnat de Robben si imensa ratare a lui Gervinho din zona perpediculara pe poarta, AS Roma a intrat intr-o hipnoza psihologica, iar personajul de pe banca nu a stiut cum sau nu a avut posibilitatea sa reactioneze.