Se afișează postările cu eticheta bundesliga. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bundesliga. Afișați toate postările

joi, 29 octombrie 2015

''Cazul'' Hoffenheim

Gruparea cu numele complet TSG 1899 Hoffenheim are vechi state de serviciu in sportul german si totusi impresia generala este ca ea a fost creata in…eprubeta. Rezultate au fost obtinute in atletism si gimnastica, dar clubul numarand peste 6 000 de membrii nu s-a remarcat prin nimic. Pana prin anii `90 cand Dietmar Hopp, co-intemeietorul firmei SAP, una dintre marile producatoare de software din lume, s-a decis sa sprijine financiar gruparea din care si el facea parte inca din vremea junioratului.
Ascensiunea in fotbal a fost vertiginoasa. In putini ani echipa a ajuns din cea mai joasa liga locala in liga regionala, cu bune rezultate, moment in care Dietmar Hopp a facut publica una dintre marile lui dorinte: aniversarea celei de-a 70-a zile de nastere sa coincida cu promovarea echipei in Bundesliga. Planul in aparenta fantezist a capatat insa curand forma si continut, masurile intreprinse avand un suport financiar solid. Ralf Rangnick a fost adus ca antrenor si echipa a facut in 2007 saltul in 2.BL, iar un an mai tarziu in Bundesliga. O seama de jucatori atrasi de perspectivele existente, ca Francisco Copado, Jochen Seitz, mai tarziu Chinedu Obasi, Andreas Ibertsberger au intarit clubul care apoi si-a aruncat tot mai departe privirile. Transferarea celor mai buni jucatori brazilieni ai promotiei respective, Carlos Eduardo si Luis Gustavo, alaturi de alte marimi ca Ibisevic, Salihovic, Sanogo, Hildebrand, Beck au afirmat echipa definitiv in constelatia fotbalului german.

Unele cluburi nu au vazut cu ochi buni ceea ce se petrece la Hoffenheim, la Dortmund publicul a protestat vehement, atacandu-l direct pe Dietmar Hopp pentru promovarea concurentei neloiale. Drumul lui Hoffenheim a continuat insa si marele finantator, care detine majoritatea actiunilor clubului si cu aceasta ultimul cuvant, a initiat constructia unui stadion realizat in timp record la Sinsheim, o bijuterie Wirsol Rhein-Neckar-Arena care reuneste numele celor doua cursuri de apa intre care se afla.

joi, 18 decembrie 2014

Perceptii tactice in cazul lui Ciro Immobile

Suma de 20 de milioane de euro platita de cei de la Borussia Dortmund catre FC Torino si Juventus pentru transferul lui Ciro Immobile, nu este o suma usor de neglijat pentru un club de nivelul Borussiei Dortmund. Raportul calitate - pret poate fi foarte usor pus sub semnul intrebarii. Doar trei goluri in 12 prezente in Bundesliga sunt cifre acceptabile in alte situatii, insa aici nu este cazul. Inaintea lui Ciro Immobile, in atacul formatiei pregatite de Jurgen Klopp au evoluat in ultima vreme Lucas Barrios sau Robert Lewandowski. Atacanti cu stiluri diferinte insa randament aproximativ, la fel de incisiv si decisiv in fata portilor adverse si in configuratia clasamentelor finale. Ambii cu o medie de cel putin un gol la doua prezente in campionat. Ciro Immobile personajul care trebuie sa duca in spate mai departe o mostenire grea din inimile suporterilor Borussiei este alta gena de fotbalist. Exista rabdare in jurul lui Immobile dar ca o parere personala se simte tensiunea in sanul clubului datorita acestui transfer. Bineinteles ca totul se leaga de situatia dezastroasa din clasament acolo unde Borussia Dortmund tranverseaza cu greu frisoanele luptei pentru retrogradare.

Schimbarea mediului de viata, adaptarea la rigorile fotbalului german, la motodele de pregatire specifice a unui fotbal accentuat in comparatie cu fotbalul italian, mai mult pe calitati fizice si mai putin pe inteligenta tactica au un rol important in randamentul nesatifacator a lui Ciro Immobile. Iar timpul din pacate pare sa se transforme mai mult intr-un dusman in ultima vreme decat intr-un aliat. Pe langa schimbare mai intervine si factorul presiunii. In Serie A, a jucat la echipe fara prea multe pretentii si cu retrogradarea pe masa ca si obiectiv de performanta. Nu a ajuns din punct de vedere psihic la maturitatea necesara de a face fata la criteriile de performanta asteptate la Borussia Dortmund.

luni, 15 decembrie 2014

Maxim si nedreptatea de care sufera

Un subiect pe care in mod normal nu l-as fi abordat. Nu ca nu as fi interesat de situatia lui Alexandru Maxim dar de obicei acest gen de subiecte nu au intietate in modestele mele scriere de pe acest blog si de pe retelele de socializare pe care le utilizez tot mai des in ultima perioada. Cauza care ma impinge de la spate sa ating tastatura pe marginea acestui subiect este comentariul, de altfel foarte bun de pe Eurosport 2 al partidei dintre Mainz si VfB Stuttgart. In momentul introducerii lui Maxim pe teren de catre Huub Stevens comentariul partidei s-a oprit brusc, si totul devenind o dezbatere semicontradictorie intre cei doi comentatori sportivi. In speta Cristi Petre si Manolo Terzian.

Tot subiectul se dezvolta de la un articol aparut in presa germana referitor la segmentul de scouting din interiorul clubului. Se scrie despre Ciprian Marica cel mai scump transfer din istoria clubului, pe buna dreptate ca a fost o investitie inutila. Nu am cunostinte de limba germana si nu prea am incredere in google translate dar fiind un cititor obisnuit al presei noastre sportive am cat de cat pretentia ca-i cunosc obiceiurile. Eu am senzatia ca acest articol a ajuns in Romania prin rostogolire. Informatia articolului a fost rostogolita in asa fel incat in Romania sa capete alt sens. Vesnicul iz de discriminare a fotbalistului roman care-si castiga existenta peste granita. Toti din jur sunt de vina, numai al nostru este bun si frumos. Alexandru Maxim nici usturoi nu a mancat nici gura nu-i miroase.

miercuri, 29 octombrie 2014

Proiectul Sammer

Dupa doua semifinale consecutive pierdute, Germania a reusit sa se impuna in fata Argentinei in ultimul act al campionatului mondial desfasurat vara trecuta in Brazilia. Intre timp pe langa titlul mondial in palmaresul acestei generatii se mai poate trece o finala si o semifinala, ambele pierdute de campionat european. Fapt prin care se constata ca Joachim Low a fost prezent in permanenta in punctul culminant al turneelor finale decand a preluat postul de selectioner de la Jurgen Klinsmann. Unii au scris ca la mondialul din 2006, Klinsmann a fost legenda vie si vectorul de imagine. Low a fost mintea limpede responsabila de elementele tactice de pe banca tehnica.
Despre prestatia din Brazilia nu sunt foarte multe de spus. De aceasta data Germania nu a mai etalat estetica, entuziasmul si gramul de esenta latina de care au dat dovada la editiile precedente. La acest mondial fotbalul german imi lasa impresia ca a revenit la caracteristicile care-l definesc si-l disting in fotbalul mondial. Germania  a fost o echipa seaca si fara scrupule reusind intr-un final sa-si atinga scopul. Poate fi vorba si de absolvirea examenului cu maturitatea fotbalistica a acestei generatii. Povestea din semifinala, este caracteristica fotbalului german, dar pe undeva rezultatul se datoreaza mai mult handicapului psihologic al brazilienilor decat a competentelor tehnico-tactice. Din momentul deschiderii scorului, pentru gazdele campionatului mondial, cerul a devenit una cu pamantul. Din punct de vedere psihic, Brazilia nu era pregatita pentru ce urma sa se intample in cazul in care adversarul deschide scorul. In actul final, nemtii si-au atins obiectivul datorita rabdarii.

Nu stiu daca antrenorul Matthias Sammer astazi mai spune ceva suporterului de serviciu. In palmaresul lui se observa un titlu castigat cu Borussia Dortmund si o finala de Cupa UEFA pierduta in fata celor de la Feyernoord Roterdam (2002). Adevarata poveste a lui Sammer in fotbal dupa agatarea ghetelor in cui incepe in aprilie 2006. Semna un contract cu federatia germana de fotbal si proiecta tot ce vedem cu ochiul liber din postura de director tehnic, in fotbalul german.

marți, 14 octombrie 2014

Perla prafurilor

In Argentina, multi tineri fotbalisti au fost etichetati ca fiind urmasii lui Diego Armando
Maradona, zeul fotbalului argentinian, napoletan si nu numai. Daca nu cel mai bun fotbalist, cu siguranta cel mai talentat jucator din istoria fotbalului. Argentinienii au avut multe asteptari in trecut de la Ariel Ortega, Juan Sebastian Veron, Juan Roman Riquelme sau Pablo Aimar. In prezent fotbalul argentinian este eclipsat de steaua lui Lionel Messi, sau ”catalanul” asa cum i se mai spune pe plaiurile natale. Insa nici un argentinian de la Maradona incoace nu a avut talentul nativ de care a beneficiat in cariera Andres D’Allesandro. Inteligenta paselor, glezna fina, executiile surprinzatoare pentru orice portar si spiritul de lider au fost argumetele care i-au asezat pe brat statutul de capitan la doar 20 de ani in vestiarul lui River Plate sub comanda lui Ramon Diaz.

Debuteaza in fotbalul profesionist in anul 2000. Primul sezon in lotul lui River Plate este un sezon de asteptare. Andres se aseaza linistit in umbra lui Pablo Aimar, principalul produs de export al fotbalului argentinian. Joaca putin dar suficient sa-si etaleze talentul nativ cu fiecare atingere de balon si sa prinda lotul pentru campionatul mondial de tineret organizat un an mai tarziu in Argentina. Devine campion mondial si alaturi de Javier Saviola, depaseste statutul de tanara speranta devenind o certitudine a fotbalului argentinian sub comanda lui Jose Pekerman. La echipa de club beneficiaza de vanzarea lui Pablo Aimar si devine noua mandrie fotbalistica a Argentinei. Din punct de vedere tactic este slefuit de Manuel Pellegrini si alaturi de brazilianul Kaka devine cel mai vanat jucator de pe continentul latin de marile cluburi europene. FC Barcelona, Manchester United sau Juventus Torino isi manifesta interesul pentru Andres D’Allesandro. Surprinzator sau nu, licitatia este castigata de Wolfsburg.