joi, 29 octombrie 2015

Ticleanu: ''Dumnezeu ne iubeste''

De aproape un an, Federaţia Română de Fotbal a organizat trialuri pentru copii românilor din Spania, Italia, Germania şi Ungaria. Peste paroximativ o lună urmează şi Franţa. La iniţiativa preşedintelui FRF, Răzvan Burleanu, o echipă condusă de Aurel Ţicleanu, managerul departamentului de scouting de la Federaţie, şi din care au făcut parte selecţionerii de la naţionalele U-15, U-16, U-17, U-18 şi U-19, a colindat Europa pentru a ochi cât mai mulţi copii şi juniori care ar putea face obiectul unei convocări la reprezentativele juvenile tricolore. PUTEREA a stat de vorbă cu Aurel Ţicleanu despre obiectivele atinse la aceste trialuri.

EXCLUSIV. Aurel Ţicleanu: “Avem copii extraordinar de talentaţi în lume. Dumnezeu ne iubeşte”zoom “Am fost împreună cu selecţionerii de la U-15 până la U-19, plus Belodedici, şi un cameraman, pentru că totul a fost filmat. Acţiunile au avut un plan afectiv, care pe noi, cei de la FRF care am fost în acele ţări, ne-au emoţionat. Mulţi dintre copii prezenţi la aceste trialuri nici măcar nu sunt născuţi în România şi nici nu vorbesc limba. S-a văzut totuşi o dorinţă şi o ambiţie exemplară de a juca pentru România. De exemplu, Dominik Wieland, găsit de noi la trialul din Germania. La primul său meci sub tricolor, prin vară, ar fi vrut să cânte şi el imnul României, dar nu ştia limba. S-a emoţionat atât de tare încât în primul sfert de oră din meci nu ştia pe ce lume este. Şi-a revenit ulterior şi a dat dovadă de maturitate în joc. Este un mijlocaş defensiv gen Ionuţ Lupescu. Este legitimat la FC Ingolstadt. La mulţi dintre cei pe care i-am observat la trialuri se vede că au o altă şcoală, cum driblează, cum transmit mingea, cum se deplasează în teren. Au un alt gen de profesionalism. De fapt asta am şi cautat. În primul rând să să aibă tehnicitate, să preia corect mingea, să o paseze la fel de corect, cum deposedează şi cum centrează. Apoi, ne-am uitat şi la fizicul lor. E clar şi se vede asta, că lucrând la cluburi importante de peste hotare, sunt dezvoltaţi faţă de ce avem noi în ţară”, ne-a declarat Aurel Ţicleanu.

''Cazul'' Hoffenheim

Gruparea cu numele complet TSG 1899 Hoffenheim are vechi state de serviciu in sportul german si totusi impresia generala este ca ea a fost creata in…eprubeta. Rezultate au fost obtinute in atletism si gimnastica, dar clubul numarand peste 6 000 de membrii nu s-a remarcat prin nimic. Pana prin anii `90 cand Dietmar Hopp, co-intemeietorul firmei SAP, una dintre marile producatoare de software din lume, s-a decis sa sprijine financiar gruparea din care si el facea parte inca din vremea junioratului.
Ascensiunea in fotbal a fost vertiginoasa. In putini ani echipa a ajuns din cea mai joasa liga locala in liga regionala, cu bune rezultate, moment in care Dietmar Hopp a facut publica una dintre marile lui dorinte: aniversarea celei de-a 70-a zile de nastere sa coincida cu promovarea echipei in Bundesliga. Planul in aparenta fantezist a capatat insa curand forma si continut, masurile intreprinse avand un suport financiar solid. Ralf Rangnick a fost adus ca antrenor si echipa a facut in 2007 saltul in 2.BL, iar un an mai tarziu in Bundesliga. O seama de jucatori atrasi de perspectivele existente, ca Francisco Copado, Jochen Seitz, mai tarziu Chinedu Obasi, Andreas Ibertsberger au intarit clubul care apoi si-a aruncat tot mai departe privirile. Transferarea celor mai buni jucatori brazilieni ai promotiei respective, Carlos Eduardo si Luis Gustavo, alaturi de alte marimi ca Ibisevic, Salihovic, Sanogo, Hildebrand, Beck au afirmat echipa definitiv in constelatia fotbalului german.

Unele cluburi nu au vazut cu ochi buni ceea ce se petrece la Hoffenheim, la Dortmund publicul a protestat vehement, atacandu-l direct pe Dietmar Hopp pentru promovarea concurentei neloiale. Drumul lui Hoffenheim a continuat insa si marele finantator, care detine majoritatea actiunilor clubului si cu aceasta ultimul cuvant, a initiat constructia unui stadion realizat in timp record la Sinsheim, o bijuterie Wirsol Rhein-Neckar-Arena care reuneste numele celor doua cursuri de apa intre care se afla.

miercuri, 28 octombrie 2015

Regele nebun dupa fotbal

Articolul intitulat "Romania's football-crazy king" (Regele nebun după fotbal al României'', n. red.) apare la exact 60 de ani, împliniţi joi, de la decesul lui Carol al II-lea, care a survenit în Portugalia în 1953.

La urcarea sa pe tron, în 1930, prioritatea declarată a lui Carol al II-lea a fost să înscrie România la Cupa Mondială, o problemă ce părea insurmontabilă având în vedere că a preluat puterea cu doar 35 de zile înaintea începerii competiţiei. Monarhul de 37 de ani nu s-a lăsat descurajat de lipsa de timp sau de faptul că România jucase primul său meci internaţional cu doar opt ani mai devreme. Carol al II-lea a reuşit să înscrie România la Cupa Mondială din 1930, găzduită de Uruguay, cu doar trei zile înainte de expirarea termenului fixat de forul internaţional. Regele a amnistiat imediat toţi jucătorii care erau în stare de suspendare şi chiar s-a ocupat de selecţia fotbaliştilor, în locul antrenorului Costel Rădulescu, relatează site-ul FIFA.

luni, 26 octombrie 2015

Sutul supersonic

A marcat de doua ori la doua Campionate Mondiale pentru Romania, a murit cu cateva luni inainte sa vada cum o generatie de aur a nationalei straluceste in America, a fost un atacant temut in Romania si in Europa si a facut istorie atat ca jucator cat si ca antrenor.

Stefan Dobay s-a nascut in imperiul Austro-Ungar, in Ujszentes (azi Dumbravita, din judetul Timis), dar a inceput fotbalul la Timisoara, unde intre 1925 si 1926 a jucat pentru Sparta CFR. In 1926 a venit la Banatul, iar in 1930 s-a transferat la Ripensia, unde timp de 10 ani a uimit o lume intreaga. Cu 127 de goluri in 153 de meciuri, sutul lui Dobay a devenit legendar in Europa.

joi, 22 octombrie 2015

Un meci de fotbal

Cum este corect? Arsenal Londra a bătut-o pe Bayern Munchen sau Arsene Wenger l-a învins pe Pep Guardiola? Oricare ar fi răspunsul corect, acesta vine din fotbal, o disciplină sportivă care nu îşi trăieşte cea mai fericită perioadă din istoria seculară. Au avut grijă de asta taica Sepp şi monsieur Michel, administratorii la vîrf, cetăţeni planetari care, ajunşi acolo, s-au comportat precum Vodă prin loboda miliardelor produse de sportul cel mai popular al planetei. Încă. În plus, vecinătatea geografică şi temporală cu Mondialul de rugby accentuează senzaţia de criză morală pe care o traversează drăguţul nostru joc cu mingea rotundă.

Meciul de pe Emirates a început cu un protest al suporterilor bavarezi, îndreptat împotriva preţului prohibitiv al biletelor. Aceştia au lăsat 300 de scaune libere preţ de 5 minute, iar în momentul în care au intrat în arenă au fost aplaudaţi de susţinătorii lui Arsenal. Să te ţii cînd fraternizează englezii cu nemţii! Oaspeţii nu s-au limitat la absenţa pasageră din tribune. Ei au desfăşurat un banner pe care se puteau citi următoarele: „64 de pounds un bilet, însă fără fani fotbalul nu valorează nici un penny”. De menţionat că fanii lui Bayern nu sînt nici pe departe săracii Europei. Tocmai de aici credibilitatea gestului lor.

vineri, 16 octombrie 2015

Spiritul stramosesc al nationalei

Și de ce, mă rog frumos, să nu-i dai, Doamne, nimănui viața fotbalistului? Ce înseamnă discriminarea asta? Adică viața mea de microbist e de neglijat? Știe cineva prin cîte frămîntări sufletești trec și eu, microbist al lui Gabi Torje, de pildă? Desigur, frămîntările sufletești sînt mai nimic față de o rupere de menisc, dar dor și ele, merită și ele dacă nu o doină, măcar un rock nebun… Torje al meu – așa cum am avut de-a lungul vieții un Apolzan al meu, un Oaidă al meu, un Boloni al meu – Torje îmi spune înaintea meciului cu Finlanda că „dacă nu-i batem, nu încape nici o scuză”. Nu-i batem și ne apar imediat o mie de scuze față de noi, microbiștii; le primesc, îmi mănînc limba să nu exclam un sincer „huo” pentru cît de prost au jucat în repriza a doua și mă costă această sacrificare a sincerității.
Ca după victoria cu calificare la Feroe, să mă trezesc că Torje al meu îmi dă o palmă fiindcă nu am crezut în forța naționalei; o încasez și aștept un imn în cinstea vieții ingrate de microbist. Pînă atunci, îmi permit să înalț un cînticel voios pentru acest 3-0 în Feroe, primul 3-0 al României în aceste preliminarii europene, un 3-0 care cu siguranță v-a scăpat. Înșirăm toate cifrele catastrofale, dar nu vedem că, după 10 meciuri, într-o grupă facilă, România a marcat, oficial, cuiva, 3 goluri, dintre care două din afara careului! Vedeți că nu sîntem drepți cu băieții?