joi, 31 decembrie 2015

Patru ani fara filozoful fotbalului

La începutul acestei luni, s-au împlinit patru ani de la dispariţia unuia dintre cei mai speciali fotbalişti din toate timpurile, Socrates. De aceea, am încercat să readuc în memoria noastră cine a fost căpitanul celei mai frumoase echipe a Braziliei.

“În întreaga istorie a fotbalului brazilian nu a mai existat un jucător precum Socrates!”, spune Juca Kfouri, unul dintre cei mai importanţi jurnalişti sportivi din Brazilia, despre unul dintre marii idoli din Țara Cafelei. “Nu a fost cel mai bun – chiar şi la Corinthians, Rivelino era un jucător mai bun – dar cu siguranţă a fost cel mai special fotbalist pe care l-au avut Corinthians şi naţionala Braziliei!”
Aceste declaraţii rezumă perfect ce a însemnat cu adevărat Socrates Brasileiro Sampaio de Souza Vieira de Oliveira, sau mai simplu Socrates, nu pentru fotbalul brazilian, ci pentru întreaga naţiune. La fel ca şi marele filosof din Grecia antică, Socrate, a fost un mare gânditor al timpurilor sale.
Şi-a luat doctoratul în medicină încă din perioada în care juca fotbal, motiv pentru care a fost cunoscut şi ca Doctor Socrates, şi a fost unul dintre liderii mişcării de rezistenţă din Brazilia în timpul dictaturii militare. Un fan declarat din copilărie al lui Che Guevara, Fidel Castro şi John Lennon, Socrates a fost unul dintre fondatorii mişcării A Democracia Corinthiana (Democraţia Corinthiană), una dintre cele mai eficiente mişcări revoluţionare din istoria fotbalului.

vineri, 11 decembrie 2015

Matthew Le Tissier - Fotbalistul englez cu executii geniale

Matthew Le Tissier este un fotbalist englez retras in 30 ianuarie 2002 care a jucat la o singura echipa de club si anume Southampton. Le Tissier  a fost un fotbalist cu o tehnica rafinata si executii mereu surprinzatoare fiind si al doilea "cel mai bun" marcator din istoria celor de la Southampton cu 162 de goluri, dupa Mick Channon. In 1990 a luat titlul de cel mai bun tanar din Premier League, titlu castigat de jucatori precum Giggs, Robbie Fowler sau Rooney sau Fabregas. A fost primul mijlocas care a reusit sa inscrie 100 de goluri in Prmier League. Este recunoscut pentru priceperea cu care batea loviturile de la 11 metri, inscriind de 48 de ori din 49 de penalty-uri. In ciuda interesului unor mari echipe din Anglia precum Tottenham in 1990 sau Chelsea in 1996 Le Tissier a ramas loial celor de la Southampton in intreaga sa cariera, iar aceasta loialitate i-a adus afectiunea fanilor care l-au poreclit  "Le God".

miercuri, 9 decembrie 2015

Normalitatea

Am citit de zeci de ori că a avut evoluții excepționale, cum tot de zeci de ori am fost informați că a evoluat catastrofal, iar adevărul nici măcar nu era la mijloc. Adevărul ne scăpa.

Sîmbătă, chiar la ora la care la București, într-o librărie din apropierea Grădinei Cișmigiului, marele scriitor bucureștean de limbă română Filip Florian purta un dialog literar perfect european cu marele scriitor mureșean de limbă maghiară Dragomán György, priveam, cînd și cînd, într-o îndurabilă erezie, spre ecranul telefonului mobil, priveam către Londra, la întîmplările din partida dintre Arsenal și Sunderland.

La Londra s-a consemnat un rezultat normal. Arsenal a învins cu 3-1, fiindcă este o echipă care respiră la înălțimea titlului de campioană, pe cînd Sunderland se zbate în subsolul primei ligi, prezentînd, în această afacere, disperarea legitimă a unui club care a cîștigat ultimul trofeu (o Cupă a Angliei, totuși) în 1973.

marți, 24 noiembrie 2015

Fotbalul trait la 0 grade Celsius

Zenit Saint Petersburg, club înfiinţat în 1925, se află la apogeul existenţei sale. Echipa care în anii 90' se zbătea pe la mijlocul clasamentului a ajuns să se lupte an de an pentru supremaţia în prima ligă din Rusia. Nu poţi vorbi despre Zenit fără să aminteşti de sponsorul echipei şi al Ligii Campionilor. Gazprom a cumpărat echipa în 2005, iar banii au curs în conturile echipei pe parcursul anilor, Zenit dezvoltând un apetit pentru trofeele interne şi internaţionale.

Din totalul celor 17 cupe câştigate de-a lungul existenţei sale, 11 au fost obţinute în "era Gazprom" : patru campionate (2007, 2010, 2011-2012 2014-2015), o cupă a Rusiei (2009-2010), trei Supercupe ale Rusiei (2008, 2011, 2015-2016), Cupa UEFA (2007-2008), Supercupa UEFA (2008-2009) şi Matchworld Cup (2012). Clubul sponsorizat de gigantul de gaze naturale a cumpărat fotbalişti precum Hulk (55 de milioane de euro), Axel Witsel (40 de milioane de euro), următoarea ţintă a investiţiilor celor de la Gazprom fiind noul stadion din oraş, care va avea o capacitate de 67.000 de locuri, urmând a fi inaugurat în 2016.

Pe cine urăsc mai mult fanii lui Zenit: ŢSKA Moscova sau Statele Unite ale Americii?

luni, 23 noiembrie 2015

Acum patru ani juca in liga a cincea. A egalat recordul lui Van Nistelrooy

Leicester City este surpriza sezonului în Premier League, formația antrenată de Claudio Ranieri fiind lider, după 12 runde. Unul dintre argumentele acestei ascensiuni este Jamie Vardy, atacantul care acum patru ani juca în liga a cinea engleză, iar sâmbătă a egalat recordul lui Ruud Van Nistelrooy.
În vârstă de 28 de ani, Vardy a înscris sâmbătă un gol în victoria echipei sale, Leicester, 3-0, pe terenul lui Newcastle. Astfel, a egalat performanța pe care fostul atacant al lui Manchester United o deține, aceea de a fi marcat în zece partide consecutive de Premier League. Vardy a înscris 13 goluri în 12 runde în acest sezon, marcând în fiecare etapă din runda a treia încoace, după ce primul gol l-a reușit în primul meci al sezonului.

Golgheterul campionatului englez a ratat ultimele două amicale ale naționalei din cauza unei accidentări la inghinali, dar a apărut miraculos pe teren sâmbătă și a deschis scorul pentru Leicester pe St. James Park, în minutul 45+1. A povestit apoi care a fost secretul revenirii sale rapide, după accidentare.

vineri, 13 noiembrie 2015

Singuratatea celui care ne-a unit in bucurie

În aceste ore în care se vorbeşte, se scrie despre Lucian Bălan, mi se pare nedrept că "muncitor" este cuvântul folosit îndeobşte pentru a reda jocul celui care a fost mijlocaş central în marea echipă a Stelei care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Bălan era un fotbalist cu un joc foarte fluid care se încadra excelent în acea echipă atât de modernă pentru epoca sa. Bălan era pe tot terenul, avea o capacitate fizică formidabilă, dar era foarte dezinvolt şi în posesia balonului, iar rapiditatea jocului său, a gândirii sale, viziunea sa excelentă asupra strategiei contribuiau la nota de dinamism care individualiza acea generaţie a Stelei.

Se poate vedea lucrul acesta şi în felul în care a jucat în finala de la Sevilla, atunci când l-a suplinit perfect pe căpitanul Tudorel Stoica. An de an, pe 7 mai, la sport.ro, Bălan şi colegii lui ne umplu de emoţie în înregistrarea acelui meci cum nu a fost şi probabil nu va mai fi altul în fotbalul nostru. An de an, acea înregistrare strânge un număr impresionant de oameni în faţa televizoarelor, mărturie fiind măsuratorile de audienţă. Iar ce se întampla în momentul executării penaltyurilor reprezintă o adevarată explozie de audienţă. Am văzut colegi de-ai mei, nu neapărat din redacţia de sport, care se strâng în acea seară de mai cu sufletele la gură, trăind din nou cu mare emoţie isprava fără seamăn a lui Bălan şi a colegilor săi.

miercuri, 11 noiembrie 2015

Zile urate la Buenos Aires

Argentina este o țară înălțată de oameni săraci care au fugit către sfîrșitul pămîntului din disperare și speranță. Aici, fotbalul s-a născut a doua oară. Boca Juniors există din 3 aprilie 1905. Boca Juniors este – în esență – un templu ridicat de tineri cu rădăcini genoveze care obișnuiau să viseze foarte departe, așa cum visează îndeobște cei care se nasc privind marea.
Statistica ar contrazice afirmația că Boca Juniors este cea mai de succes echipă din Argentina. Dar dacă urmăm statistica riscăm să nu mai ajungem nici pînă la Diego Armando Maradona. Mai adevărat este că Boca Juniors se judecă altfel – cu alte unități de măsură a sentimentelor. Ce înseamnă succesul? Nu există un clasament al poeților care s-au îndrăgostit de nebunia din „La Bombonera”. Aș crede un așa clasament. Dar el nu există.

Boca Juniors a crescut și a dat bucurie celor mulți care s-au agățat de fotbal ca de viață. Vitrinele clubului au devenit neîncăpătoare. Odată cu gloria, echipei i-a crescut și orgoliul. Atunci s-au înmulțit cei care le dau celor puternici ceea ce nu li se cuvine. Boca Juniors nu este primul marginal care decade într-un tiran. Așa se scrie istoria fotbalului, exact așa – ca însăși istoria lumii.
Anul acesta Boca a cîștigat și titlul, și Cupa Argentinei, dar ultimul trofeu i s-a acordat într-un chip injust, barbar în înțelesul barbariei în fotbal. L-a primit mișelește, săptămîna trecută, după o partidă în contra celor de la Rosario Central. Un 2-0 pentru o antologie a rușinii și a nerușinării.

marți, 10 noiembrie 2015

In 1945 ''Stalin cu fusta'' facea legea in fotbalul de la noi

Cele patru decenii de regim comunist au aruncat un văl de uitare peste perioada romantică a fotbalului românesc. Patronii de cluburi, printre care s-a numărat şi Ionel Mociorniţă, au fost înfieraţi de propaganda comunistă ca exponenţi ai unui sistem exploatator. Însă în spatele acestor clişee marxiste cu care societatea românească a fost deliberat intoxicată, se ascund tipologii umane extrem de interesante şi de complexe.

Ionel Mociorniţă  a fost, fără urmă de îndoială, un entuziast al fotbalului.
Beneficiind de averea imensă a tatălui său, tânărul avocat s-a implicat activ în viaţa echipei de fotbal a întreprinderii de pielărie Mociorniţă, înfiinţată în 1937. Nu avea decât 23 de ani, în 1940, când a preluat conducerea clubului, schimbându-i denumirea în „Carmen“.

Potrivit propriei confesiuni relatată de „Gazeta Sporturilor” din 6 mai 1945, Ionel Mociorniţă recunoaşte că nu are decât două pasiuni: „o tânără tovarăşă de viaţă aleasă cu gust de fin cunoscător – veritabil bibelou – şi un club de fotbal, în care gustul lui a fost, pe alocuri, mai puţin reuşit.”

joi, 29 octombrie 2015

Ticleanu: ''Dumnezeu ne iubeste''

De aproape un an, Federaţia Română de Fotbal a organizat trialuri pentru copii românilor din Spania, Italia, Germania şi Ungaria. Peste paroximativ o lună urmează şi Franţa. La iniţiativa preşedintelui FRF, Răzvan Burleanu, o echipă condusă de Aurel Ţicleanu, managerul departamentului de scouting de la Federaţie, şi din care au făcut parte selecţionerii de la naţionalele U-15, U-16, U-17, U-18 şi U-19, a colindat Europa pentru a ochi cât mai mulţi copii şi juniori care ar putea face obiectul unei convocări la reprezentativele juvenile tricolore. PUTEREA a stat de vorbă cu Aurel Ţicleanu despre obiectivele atinse la aceste trialuri.

EXCLUSIV. Aurel Ţicleanu: “Avem copii extraordinar de talentaţi în lume. Dumnezeu ne iubeşte”zoom “Am fost împreună cu selecţionerii de la U-15 până la U-19, plus Belodedici, şi un cameraman, pentru că totul a fost filmat. Acţiunile au avut un plan afectiv, care pe noi, cei de la FRF care am fost în acele ţări, ne-au emoţionat. Mulţi dintre copii prezenţi la aceste trialuri nici măcar nu sunt născuţi în România şi nici nu vorbesc limba. S-a văzut totuşi o dorinţă şi o ambiţie exemplară de a juca pentru România. De exemplu, Dominik Wieland, găsit de noi la trialul din Germania. La primul său meci sub tricolor, prin vară, ar fi vrut să cânte şi el imnul României, dar nu ştia limba. S-a emoţionat atât de tare încât în primul sfert de oră din meci nu ştia pe ce lume este. Şi-a revenit ulterior şi a dat dovadă de maturitate în joc. Este un mijlocaş defensiv gen Ionuţ Lupescu. Este legitimat la FC Ingolstadt. La mulţi dintre cei pe care i-am observat la trialuri se vede că au o altă şcoală, cum driblează, cum transmit mingea, cum se deplasează în teren. Au un alt gen de profesionalism. De fapt asta am şi cautat. În primul rând să să aibă tehnicitate, să preia corect mingea, să o paseze la fel de corect, cum deposedează şi cum centrează. Apoi, ne-am uitat şi la fizicul lor. E clar şi se vede asta, că lucrând la cluburi importante de peste hotare, sunt dezvoltaţi faţă de ce avem noi în ţară”, ne-a declarat Aurel Ţicleanu.

''Cazul'' Hoffenheim

Gruparea cu numele complet TSG 1899 Hoffenheim are vechi state de serviciu in sportul german si totusi impresia generala este ca ea a fost creata in…eprubeta. Rezultate au fost obtinute in atletism si gimnastica, dar clubul numarand peste 6 000 de membrii nu s-a remarcat prin nimic. Pana prin anii `90 cand Dietmar Hopp, co-intemeietorul firmei SAP, una dintre marile producatoare de software din lume, s-a decis sa sprijine financiar gruparea din care si el facea parte inca din vremea junioratului.
Ascensiunea in fotbal a fost vertiginoasa. In putini ani echipa a ajuns din cea mai joasa liga locala in liga regionala, cu bune rezultate, moment in care Dietmar Hopp a facut publica una dintre marile lui dorinte: aniversarea celei de-a 70-a zile de nastere sa coincida cu promovarea echipei in Bundesliga. Planul in aparenta fantezist a capatat insa curand forma si continut, masurile intreprinse avand un suport financiar solid. Ralf Rangnick a fost adus ca antrenor si echipa a facut in 2007 saltul in 2.BL, iar un an mai tarziu in Bundesliga. O seama de jucatori atrasi de perspectivele existente, ca Francisco Copado, Jochen Seitz, mai tarziu Chinedu Obasi, Andreas Ibertsberger au intarit clubul care apoi si-a aruncat tot mai departe privirile. Transferarea celor mai buni jucatori brazilieni ai promotiei respective, Carlos Eduardo si Luis Gustavo, alaturi de alte marimi ca Ibisevic, Salihovic, Sanogo, Hildebrand, Beck au afirmat echipa definitiv in constelatia fotbalului german.

Unele cluburi nu au vazut cu ochi buni ceea ce se petrece la Hoffenheim, la Dortmund publicul a protestat vehement, atacandu-l direct pe Dietmar Hopp pentru promovarea concurentei neloiale. Drumul lui Hoffenheim a continuat insa si marele finantator, care detine majoritatea actiunilor clubului si cu aceasta ultimul cuvant, a initiat constructia unui stadion realizat in timp record la Sinsheim, o bijuterie Wirsol Rhein-Neckar-Arena care reuneste numele celor doua cursuri de apa intre care se afla.

miercuri, 28 octombrie 2015

Regele nebun dupa fotbal

Articolul intitulat "Romania's football-crazy king" (Regele nebun după fotbal al României'', n. red.) apare la exact 60 de ani, împliniţi joi, de la decesul lui Carol al II-lea, care a survenit în Portugalia în 1953.

La urcarea sa pe tron, în 1930, prioritatea declarată a lui Carol al II-lea a fost să înscrie România la Cupa Mondială, o problemă ce părea insurmontabilă având în vedere că a preluat puterea cu doar 35 de zile înaintea începerii competiţiei. Monarhul de 37 de ani nu s-a lăsat descurajat de lipsa de timp sau de faptul că România jucase primul său meci internaţional cu doar opt ani mai devreme. Carol al II-lea a reuşit să înscrie România la Cupa Mondială din 1930, găzduită de Uruguay, cu doar trei zile înainte de expirarea termenului fixat de forul internaţional. Regele a amnistiat imediat toţi jucătorii care erau în stare de suspendare şi chiar s-a ocupat de selecţia fotbaliştilor, în locul antrenorului Costel Rădulescu, relatează site-ul FIFA.

luni, 26 octombrie 2015

Sutul supersonic

A marcat de doua ori la doua Campionate Mondiale pentru Romania, a murit cu cateva luni inainte sa vada cum o generatie de aur a nationalei straluceste in America, a fost un atacant temut in Romania si in Europa si a facut istorie atat ca jucator cat si ca antrenor.

Stefan Dobay s-a nascut in imperiul Austro-Ungar, in Ujszentes (azi Dumbravita, din judetul Timis), dar a inceput fotbalul la Timisoara, unde intre 1925 si 1926 a jucat pentru Sparta CFR. In 1926 a venit la Banatul, iar in 1930 s-a transferat la Ripensia, unde timp de 10 ani a uimit o lume intreaga. Cu 127 de goluri in 153 de meciuri, sutul lui Dobay a devenit legendar in Europa.

joi, 22 octombrie 2015

Un meci de fotbal

Cum este corect? Arsenal Londra a bătut-o pe Bayern Munchen sau Arsene Wenger l-a învins pe Pep Guardiola? Oricare ar fi răspunsul corect, acesta vine din fotbal, o disciplină sportivă care nu îşi trăieşte cea mai fericită perioadă din istoria seculară. Au avut grijă de asta taica Sepp şi monsieur Michel, administratorii la vîrf, cetăţeni planetari care, ajunşi acolo, s-au comportat precum Vodă prin loboda miliardelor produse de sportul cel mai popular al planetei. Încă. În plus, vecinătatea geografică şi temporală cu Mondialul de rugby accentuează senzaţia de criză morală pe care o traversează drăguţul nostru joc cu mingea rotundă.

Meciul de pe Emirates a început cu un protest al suporterilor bavarezi, îndreptat împotriva preţului prohibitiv al biletelor. Aceştia au lăsat 300 de scaune libere preţ de 5 minute, iar în momentul în care au intrat în arenă au fost aplaudaţi de susţinătorii lui Arsenal. Să te ţii cînd fraternizează englezii cu nemţii! Oaspeţii nu s-au limitat la absenţa pasageră din tribune. Ei au desfăşurat un banner pe care se puteau citi următoarele: „64 de pounds un bilet, însă fără fani fotbalul nu valorează nici un penny”. De menţionat că fanii lui Bayern nu sînt nici pe departe săracii Europei. Tocmai de aici credibilitatea gestului lor.

vineri, 16 octombrie 2015

Spiritul stramosesc al nationalei

Și de ce, mă rog frumos, să nu-i dai, Doamne, nimănui viața fotbalistului? Ce înseamnă discriminarea asta? Adică viața mea de microbist e de neglijat? Știe cineva prin cîte frămîntări sufletești trec și eu, microbist al lui Gabi Torje, de pildă? Desigur, frămîntările sufletești sînt mai nimic față de o rupere de menisc, dar dor și ele, merită și ele dacă nu o doină, măcar un rock nebun… Torje al meu – așa cum am avut de-a lungul vieții un Apolzan al meu, un Oaidă al meu, un Boloni al meu – Torje îmi spune înaintea meciului cu Finlanda că „dacă nu-i batem, nu încape nici o scuză”. Nu-i batem și ne apar imediat o mie de scuze față de noi, microbiștii; le primesc, îmi mănînc limba să nu exclam un sincer „huo” pentru cît de prost au jucat în repriza a doua și mă costă această sacrificare a sincerității.
Ca după victoria cu calificare la Feroe, să mă trezesc că Torje al meu îmi dă o palmă fiindcă nu am crezut în forța naționalei; o încasez și aștept un imn în cinstea vieții ingrate de microbist. Pînă atunci, îmi permit să înalț un cînticel voios pentru acest 3-0 în Feroe, primul 3-0 al României în aceste preliminarii europene, un 3-0 care cu siguranță v-a scăpat. Înșirăm toate cifrele catastrofale, dar nu vedem că, după 10 meciuri, într-o grupă facilă, România a marcat, oficial, cuiva, 3 goluri, dintre care două din afara careului! Vedeți că nu sîntem drepți cu băieții?

vineri, 31 iulie 2015

Enciclopedia fotbalului: Jorge Burruchaga

''Ma bagi intr-un bucluc cat mine de mare. De ce spui asta, sunt campion mondial, nu pot sa-mi patez blazonul''. Cel care se exprima cu atata amaraciune chiar este campion al lumii! Implicat brutal in cel mai mare scandal din istoria fotbalului francez, afacerea Olympique Marseille - Valenciennes, Jorge Burruchaga e mai mault decat atat: in memoria suporterilor argentinieni este aghiotantul credincios a lui Maradona, mana lui dreapta, omul ultimei pase si mijlocasul care da lovitura de gratie Germaniei in finala mondiala din 1986.

Incredibil destin pentru acest jucator, dupa soarele gloriei, umbra si multa durere. De parca un duh al raului ar fi pus stapanire pe viata acestui fotbalist care a decis sa-si paraseasca tara cu un an inainte de a trimfa cu nationala pe taram mexican. Pana la aceasta hotarare totul mergea ca pe roate pentru tanarul ''gaucho'', care are sansa de a lucra cu cativa dintre cei mai fini tehnicieni ai momentului si de a deveni unul dintre marii mijlocasi ofensivi ai planetei. Dupa un inceput de cariera sclipitor in Argentina, la River Plate, Arsenal de Saraudini si Independente, Burruchaga ajunge in 1985 la Nantes, reperat de directorul sportiv Robert Budzinski, ale carui retele argentiniene au functionat perfect si de data asta ( la fel ca in cazul lui Marcos, Vargas si Curioni).

joi, 30 iulie 2015

Steaua - Partizan 1-1. Omogenitate sarbeasca

Steaua Bucuresti a remizat pe teren propriu, 1-1 cu Partizan Belgrad, in turul 3 preliminar UEFA Champions League si pleaca cu sansa a doua la calificare in ipoteticul infern de la Belgrad. O remiza obtinuta cu foarte mult noroc si pe undeva nemeritata. Nu trebuie sa scoatem din context alunecarea lui Zivko Zivkovic care i-a permis lui Varela sa impinga mingea in plasa cu capul in urma unei lovituri libere executate de Hamroun.

Galeria lui Partizan Belgrad este un avantaj important pentru formatia pregatita de Zoran Milinkovic dar am fi superficiali daca am rezuma problemele Stelei in retur doar la posibilul infern creat de galeria adversa la Belgrad. Daca ne hazardam la un pariu nu avem voie sa neglijam fotbalul prestat de sarbi aseara in comparatie cu Steaua.
De aseara incoace observ prin presa si pe retele de socializare refrenul: ''Partizan nu-i mare echipa''. Afirmatie corecta. Nu sunt si nu vor fi o mare echipa atat timp cat strategia lor este axata pe promovarea si exportul talentelor produse de propria academie. Aseara au avut 5 jucatori in formula de start produsi de propria academie iar pe parcurs au intrat Saponjic si Ninkovic. Dar nu-s atat de mici incat campioana noastra sa-si permita sa le dea cu terenul in cap la Belgrad. Probabil era nevoie de o victorie la scor pentru a aprecia corect valoarea sarbilor. Steaua mai este ce a fost??!!!! Una era sa te aperi cu Ghionea sau Gardos alta este cu Varela, una este sa ataci cuIacob sau Keseru alta este cu Tade si exemplele pot continua. Asta ca sa fac un slalom printre generatiile care au insemnat ceva pentru culorile ros-albastre.

marți, 28 iulie 2015

Il Fenomeno

Intr-o zi obisnuita a anului 1991, Sonia da Lima bate la poarta clubului Sao Cristovao, insotind un baiat timid, cu o dentitie caraghioasa. Cel care avea sa devina la un moment dat cel mai vanat jucator al planetei ii atrage in scurt timp atentia lui Julio Cesar Leal, antrenorul selectionatei braziliene sub 17 ani. Convocat, tanarul isi trece in palmares primul titlu, castigand turneul din Paraguay.

Cel care-l ajuta pe Ronaldo sa faca pasul spre seniorat este foarta glorie braziliana a anilor '70, Jairzinho, care il aduce la Cruzeiro unul dintre cele doua cluburi din Bela Horizonte. In primul sezon, atacantul marcheaza 56 de goluri in 54 de meciuri! Are doar 17 ani cand, presat de secundul Mario Zagallo, selectionerul Luis Alberto Pereira il cheama la lotul mare pentru Cupa Mondiala din 1994. Chiar daca nu joaca deloc in America, asistand de pe margine la succesele lui Dunga si ale celorlalti, Ronaldo este curtat intes de PSV Eindhoven, care il transfera si-l deprinde cu rigorile profesionismului.

duminică, 26 iulie 2015

Impresie tactica: Partizan Belgrad

Cand in preliminarii sau grupele cupelor europene, fotbalul romanesc are de intalnit un adversar cu o anumita talie europeana, suflarea fotbalistica se incurajeaza afirmand ca adversarul nu mai este ce a fost. Am auzit zilele trecute aceasta teorie referitor la duelul cu Saint Etienne. Subiectul este Partizan Belgrad si imi aduc aminte ca intr-o perioada asemanatoare prin 2008, Marian Iancu si presa sportiva aveau acelasi discurs: ''Partizan nu mai este ce a fost''. Atunci Partizan a invins la pas la Timisoara pe Politehnica lui Dusan Uhrin, in preliminariile Cupei UEFA. Nu stiu cine au fost, cine sunt astazi dar stiu ca alaturi de Dinamo Zagreb au cea mai buna academie din fotbalul est european, pe langa academie mai exista si o galerie demna de tot respectul.

Referitor la disputa cu Steaua Bucuresti, sansele din punctul meu de vedere sunt egale. Steaua are la aceasta ora de partea ei experienta acestor gen de meciuri. O experienta care si-a spus cuvantul si-n dubla cu Trencin, Partizan are avantajul de a juca la Bucuresti cu portile inchise si de a beneficia de un infern pentru orice adversar cand miza unui calificari europene este pusa pe masa. Acolo atmosfera din tribune s-ar putea sa fie un adversar mult mai mare decat calitatea fotbalistica pe care o va etala formatia sarba. Nu stiu cati din jucatorii Stelei au jucat intr-un infern asa cum ne asteptam noi sa fie la Begrad.

sâmbătă, 25 iulie 2015

Al treilea titlu mondial pentru Italia

Pentru toti amatorii de fotbal, Mondialul iberic a fost marcat de o obositare si tragica noapte sevillana, care a oferit squadrei azzurra Germania Federala ca adversar in finala, in locul Frantei lui Michel Platini.

Pe stadionul Santiago Bernabeu din Madrid, in aceasta duminica de 11 iulie 1982, la sfarsitul dupa-amiezei, un om nu-si poate ascunde neiplinirea. Pe gazon, regele Spaniei, Juan Carlos, ofera o statueta aurie, frumoasa si supla. Dino Zoff o arata coechipierilor: este un recordman, a cucerit titlul mondial la 40 de ani, 4 luni si 13 zile. El stie ca premiul nu are decat o valoare simbolica, desi va intra in Guinness Book, dar cum sa uiti, in aceste clipe de bucurie colectiva, ca Italia a castigat trofeul suprem pentru a treia oara in istorie, alaturandu-i-se Braziliei intr-un duet celebru. Sub soarele madrilen, sqadrra azzurra a dominat (3-1) sperietoarea germana dupa ce batuse si Polonia in semifinale (2-0).

Atunci Zoff, capitanul exemplar, le face un semn coechipierilor si toti, titulari si rezerve il inconjoara pe selectionerul Enzo Berazot. Il ridica in brate si-l poarta spre triumf. Iata un om care nu a acceptat niciodata vreo concesie. In 1978, in timpul editiei precedente a competitiei, in Argentina, formase un grup. Solid, eficace. Care insa incheiase turneul final pe locul 4, invins de Brazilia in finala mica.

joi, 23 iulie 2015

Haosul intitulat Trencin

sursa gsp.ro
Ciudata aceasta calificare a Stelei in fata slovacilor de la Trencin in turul trei preliminar, UEFA Champions League, acolo unde campioana Romaniei va da piept cu campioana Serbiei, Partizan Belgrad. Lipsa de concentrare si determinare din prima repriza, frica de adversar pe final de meci, au rezultat o maniera rusinoasa prin care Steaua a reusit sa obtina o calificare ilogica raportat la realitatea fotbalistica de pe ''Arena Nationala''. Undeva prin coltul ratiunii te intrebi daca nu este pacat ca Trencin nu a reusit si golul patru in poarta lui Cojocaru. Insa din pacate pentru campioana Slovaciei lipsa de experienta din dauna tineretii si-a spus cuvantul in ecuatia calificarii.

''Normal era ca la pauza sa fie vreo 4-0 pentru Trencin. Nu mai conteaza ce s-ar fi putut intampla. Era sa se rupa coarda astazi. Nu stiu daca nu cumva trebuia sa se rupa ca sa isi dea seama cei de acolo ca nu functioneaza cea ce fac. In loc sa faci echipa din iarna, stai acum saptamana de saptamana sa vezi daca mai vine cineva'' - Basarb Panduru (sursa gsp.ro)

miercuri, 22 iulie 2015

Ganduri despre AS Roma

Interesanta aceasta liniste pe piata transferurilor in cea ce o priveste pe AS Roma. Daca Juventus Torino a optat sa schimbe partitura in aceasta pauza competitionala datorita noului modul tactic gandid de Allegri, Mancini a decis ca la Inter este nevoie de investitii in plus valoare, AC Milan misca si ea pe piata cu o intriga destul de interesanta care sa-ti atraga privirea, conducerea capitolinilor pare sa bata pasul pe loc. Discutii sunt, mai mult sau mai putin realizabile in viitorul apropiat, dar nu prevad transferuri de prima pagina in aceasta vara.  Poate la capitolul despartiri aruncand o privirile pe ofertele tentante care apar la adresa lui Alesio Romagnoli. In ciuda pasivitatii la capitolul achizitii, AS Roma din punctul meu de vedere nu trebuie scoasa din calcul in lupta pentru titlu in sezonul ce sta sa debuteze in august.

AS Roma are o sansa, poate mai importanta decat sezonul precedent. Asul din manaca lui Rudi Garcia scos in fata adversarilor in acest moment se numeste omogenitatea. Constanta lotului si a argumentelor tactice sunt motive suficiente sa ne atraga privirea atenta in acest sezon spre AS Roma. Psihologia are si ea rolul ei in fotbal. Sezonul trecut au avut nesansa de a trai episodul Bayern Munchen. Acel moment a scurtcircuitat echipa lui Garcia, iar consecintele au fost trase si pe plan intern. Dupa acea umilinta, frica de a nu pierde a fost caracteristica principala a jocului si de aici lantul nesfarsit de rezultate de egalitate.
Deocamdata un singur transfer. Aripa dreapta, Iago Falque. In acest moment este doar o varianta de completare a lotului. Cu greau i-as gasi un loc de titular incontestabil in mecanismul gandit si pus in practica de Rudi Garcia. In flancul drept al atacului roman este de asteptat in sezonul care bate la usa o explozie din partea lui Iturbe. A avut suficient timp sa se acomodeze cu presiunea asteptarilor din partea publicului si de ce nu si a conducerii, are calitate tehnica, are potential de crestere. Nu mai are nevoie decat de increderea antrenorului pentru a deveni jucatorul care impresiona Italia la Hellas Verona.

marți, 21 iulie 2015

Mondialul lui Cesar Luis Menotti

Pe o caldura infernala a unui sfarsit de dupa amiaza din 25 iunie 1978, la Buenos Aires, Cesar Luis Menotti s-a ridicat. Impertubabil. Intr-un stadion plin cu peste 78.000 de spectatori care, timp de peste doua ore, au inventat doua manifestari noi de bucurie: celebrul ola si lansarea de confetti. Peste 78 de mii de oameni care striga: ''Argentina! Argentina!''. Jucatorii se imbratiseaza... Capitanul Daniel Passarella arata multimii in delir trofeul mult dorit... Si silueta de 1,90m care pare ca nu se mai termina. Cesar Luis Menotti. Privire de vultur, ochi pierduti in departare, costum taiat impecabil. De-abia schiteaza un suras. Argentina castigase in fata publicului din Buenos Aires si a camerelor tv, din lumea intreaga, cea de-a 11-a editie a Cupei Mondiale, dar el nu reactioneaza. Nu sare. Nu exulta. Menotti inventase un alt tip de antrenor. Al treilea.

Cand a fost numit in fruntea selectionantei Argentinei, pe 1 octombrie 1974, Menotti anunta fara sa se indoiasca de amploarea pariului sau. Trebuia sa castige acasa, in fata propriilor suporteri, aceasta Cupa Mondiala din 1978, pe care argentinienii o organizeaza in premiera. El aduna tinerii jucatori: Passarella, Ardiles, Kempes, Bertoni, Luque, reuneste talentul si sacrificiul pentru a forma o echipa.

duminică, 19 iulie 2015

Duelul Beckenbauer - Cruyff

Pentru a gazdui Cupa Mondiala in 1974, nemtii au modernizat boua stadioane, cu un cost total de 233 de milioane de marci, si au luat masuri de securitate fara precedent pana atunci. Germania nu uitase drama de la Munchen, din 1972, cand, in timpul Jocurilor Olimpice, 11 sportivi israelieni fusesera ucisi de un comando terorist palestinian. Competitia fotbalistica a fost supraveghiata cu mare atentie.
Era nevoie de un alt trofeu. Cupa Jules Rimet, decernata campionilor incepand din 1930, fusese achizitionata defenitiv de Brazilia, castigatoare de trei ori. Un aurar italian, Silvio Gazzaniga a creat noul trofeu. Un glob de aur masiv de 18 carate, care cantareste, 5 kilograme, masoara 36 de centrimetri si valoreaza 20.000 de dolari.

vineri, 17 iulie 2015

Frica de rezultat sau pe mana lui Robertson

sursa foto: www.antena3.ro
Pentru o echipa necalificata pe teren, dar invitata la masa verde sa reprezinte Romania in preliminariile Europa Leage, FC Botosani in ciuda infrangerii la limita suferita aseara la Varsovia a reusit pana in acest moment o prestatie onorabila la primul impact cu fotbalul european. Pentru un club care se intinde exact cat o tine plapuma din punct de vedere financiar, onoarea fotbalului romanesc era pusa in joc doar in dubla cu georgieni de la Tskhinvali. Dubla cu Legia Varsovia trebuie situata doar ca un bonus pentru fotbalul botosanean si o satisfactie morala pentru persoanele care conduc destinele acestei echipe, care nu-si propune nici mai mult nici mai putin decat o prestatie onorabila, si o clasare in zona de mijloc a clasamentului, sezon de sezon in campionat. La Botosani deocamdata nu exista logistica necesara pentru a forma o echipa cu pretentii europene. Decat sa incerci marea cu sarea pe datorie, si apoi sa te milogesti la tribunal sa-ti aprobe planul de reorganizare pentru a intra in insolventa mai bine iti vezi de lungul nasului.

"La doua saptamani dupa promovare am vrut sa ma las. Nu mai am tinta, am ajuns in Liga 1. Mai mult ce pot să mai fac? Daca imi spui de cupele europene alerg prin padure. N-am nicio frica. A retrograda la Botosani este o virtute, a te face de ras este o mare problema. Cand castigam devin plat: "A fost un joc frumos, am atacat"...Dar cand luam bataie si jucam ca prostii inebunesc! Jucatorii ma cauta cand ii critic tare: "Da' asa rau ne-ati spus". Ne-a bătut Braila 2-0, niste impiedicati...Pai va vede o tara intreaga, copiii, gagicile voastre. Innebunesc! Mai bine stateam acasa, pierdeam cu 3-0 si beam o bere la Botosani". - Valeriu Iftime la impactul cu Liga 1, sursa: digisport.ro

joi, 16 iulie 2015

Timpul aliatul lui Mirel Radoi

Sa lasam deoparte calificarea profesionala a lui Mirel Radoi si relatia de rudenie cu factorul de decizie din curtea Stelei. In viata omul isi mai forteaza norocul si cu propria mana. Referitor la drumul lui Mirel Radoi direct din iarba araba pe banca campioanei Romaniei, ar fi corect sa vedem si reversul medaliei. Dupa revolutie incoace din ce stiu, poate ma insel dar imi este greu sa cred, Mirel Radoi este icoana fotbalistica a Stelei. Pana la proba contrarie, istoria scrisa de Mirel Radoi in tricoul ros-albastru este un argument suficient sa cred in solutia aleasa de conducerea Stelei. Mai ales ca de ceva vreme prin Europa este un obicei care marele echipe sa-si aseze pe banca o fosta glorie. Gasim povesti de succes cand ne gandim la Josep Guardiola, Diego Simeone, Luis Enrique sau Antonio Conte dar si esecuri catastrofale daca aruncam o privire la Ciro Ferrara sau Filippo Inzaghi.

Abosolvirea bacalaureatului si a licentei care sa-i dea dreptul sa fie trecut in acte in mod oficial pe functia de antrenor principal este doar o problema personala care trebuie rezolvata, daca vrea sa-si continue cariera dupa etapa Steaua Bucuresti. In situatia data, in nici un campionat sanatos la cap, Radoi nu poate primi un contract de munca. Sunt deacord ca cursurile licentei Pro, nu se predau de flori de mar, insa in compensatie meseria de antrenor ca oricare alta nu prea se invata. Mai mult se fura si slava Domnului, cel putin pentru a performa pe plan inter, Radoi a tot avut de la cine fura pe parcursul carierei de jucator. Deocamdata desi nu ma pot declara un fan al personajului, Mirel Radoi in fata camerelor de luat vederi este cu o clasa peste antrenorii cu licenta din Liga 1. Nu este un soft cu limbaj de lemn. In permanenta a avut un discurs coerent, conform realitatilor din teren. Nu evita sa-si asume ce este de asumat si pune punctul pe rana acolo unde vede probleme de exprimare a propriilor elevi. Un profil nou de antrenor care mie imi place. Asta imi placea si la Costel Galca atunci cand spicuiam in trecutul apropiat, fotbalul romanesc. Si va mai spun un nume care are in permanenta cuvintele la el: Vasile Miriuta.

joi, 9 iulie 2015

Piramida

Cand a inceput sa se joace in mod regulat si organizat fotbal in Marea Britanie, in anii '70 ai secolului al XIX-lea, s-au folosit sisteme de joc ce par astazi ridicole. Englezii foloseau indeosebi sistemul 1-1-1-8, iar mai apoi au preluat de la scotieni un sistem mai echilibrat, anume 1-2-2-6. Totusi , spre sfarsitul secolului toate echipele au adoptat un sistem de joc aparut pentru prima data in Tara Galilor si ramas in istoria fotbalului drept primul sistem de joc coerent. Asezarea in teren a fost supranumita "Piramida", intrucat pe hartie arata ca o piramida cu baza spre atac, fiind format dintr-un portar, doi fundasi, trei mijlocasi si cinci atacanti. Intre 1890 si 1940 acest sistem si variantele sale ulterioare au dominat fotbalul mondial. De altfel se poate spune ca fotbalul exportat de catre englezi in Europa si America de Sud a fost ambalat in acest sistem si a devenit universal in aceasta imagine 1-2-3-5.

In esenta era vorba despre un sistem flexibil, indreptat spre atac, dar cu o remarcabila rigoare defensiva. Cei doi fundasi , de obicei jucatori puternici si tehnici, aveau in acelasi timp si o viteza foarte buna. Pe faza defensiva acestia se miscau inspre laturile terenului si urmareau extremele adverse. In acelasi timp cei trei mijlocasi ( halfi) incercau sa deposedeze interii si centru atacant al echipei adverse. Asadar , mijlocasul central avea un rol foarte important, acela de a se apara in fata atacantului central, de obicei un jucator care imbina forta cu fantezia. Cand echipa avea posesia, mijlocasii erau principalii distribuitori de baloane pentru atacanti si urcau adeseori in atac , surprinzand apararile adverse. Atacul era format dintr-un centru atacant, doi interi si doua extreme.

luni, 6 iulie 2015

Brazilia. Al treilea pas pentru gigantul sud-american

Invingand in finala Italia, Brazilia isi adjudeca definitiv trofeul Jules Rimet. Competitia a cunoscut in acelasi timp cel mai incrancenat meci din intreaga sa istorie: Italia - RFG.

Cupa Mondiala din 1970 a fost cea care a lasat cele mai multe amintiri contrastante si s-a dovedit cea mai spectaculoasa a epocii moderne. In acelasi timp insa, revin in memorie meciuri inchise ermetic, care ii adormeau pe telespectatori europeni nevoiti sa vegheze tarziu in noapte pentru a urmari transmisiunile directe. Recent, un sondaj realizat printre marii jucatori ai acelor vremuri, a desemnat semifinala Italia -RFG drept cea mai frumoasa partida din istoria fotbalului. Prelungirile au fost un moment pur de drama sportiva. Dar ele urmai unei prime ore si jumatate chiar insipide, in care nemtii egalasera nesperat in ultimele secunde. Apoi, incantarea: cele doua echipe s-au aflat pe rand in avantaj, marcand cinci goluri intr-un sfert de ora, pentru ca Rivera, sa ofere in final victoria italienilor. Un alt ''varf'' al competitiei a avut loc in primul tur, intre Anglia si Brazilia.

Metoda

La sfarsitul Primului Razboi Mondial fotbalul european a dezvoltat doua centre de putere. Primul, cel britanic, pastrand vigoarea si forta inventatorilor jocului modern era indiscutabil un adevarat izvor al cunoasterii. Echipele de club engleze, puternice si beneficiind deja de numerosi jucatori profesionisti, erau respectate si admirate de intreaga lume. Scotienii, intr-o continua competitie cu vecinii englezi isi declarau unicitatea jocului lor , bazat pe constructie, pe pase repetate, ritm si tehnicitate superioara. Printr-un scotian ajuns in Viena , Jimmy Hogan, fotbalul scotian a fost exportat in Europa Centrala, devenind model pentru fotbalul ce se va dezvolta in anii'20 in Cehoslovacia, Austria si Ungaria, adica al doilea pol de forta a fotbalului european din acea vreme.

Desi jucau acelasi sistem ca britanicii , Piramida 1-2-3-5, fotbalistii cehoslovaci, austrieci si maghiari se remarcau prin calitati tehnice superioare, printr-o fluenta superioara a paselor, o coordonare mai buna intre aparare si atac. Stilul cursiv, cu pase repetate si schimbari de ritm va fi o marca cunoscuta a Europei Centrale. In 1920 la Jocurile Olimpice de la Anvers, cehoslovacii aveau cea mai puternica echipa nationala. Jucatori precum Hojer, Pilat, Perner, Koletany, Kada Pesek, Janda, Pospisil au incantat prin calitatile lor si s-au calificat in finala turneului. Belgia, tara gazda, cu largul concurs al arbitrilor a invins. In final, dupa proteste si memorii scrise impotriva organizatorilor, Cehoslovacia nedreptatita avea sa fie descalificata. Cehii raman insa in toata perioada interbelica o forta a Europei in fotbal, valoarea lor fiind demonstrata cu ocazia Cupei Mondiale din 1934, cand au jucat finala in fata Italiei.

sâmbătă, 4 iulie 2015

WM lui Chapman

In 1925 regula ofsaidului asa cum o cunoastem astazi a fost introdusa de catre FIFA. Pana atunci regula ofsaidului insemna ca intre jucatorul de atac cel mai avansat si linia de poarta trebuiau sa fie in momentul ultimei pase trei jucatori, adica de regula portarul si cei doi fundasi. Incepand cu 1925 s-a instituit regula ce a ramas valabila pana astazi ( cu nuantele si interpretarile ulterioare), anume ca intre poarta si atacant trebuie sa existe la momentul pasei decisive doi jucatori. Schimbarea acestei reguli a reprezentat o noua provocare pentru antrenori si jucatori si a inclinat balanta in favoarea atacantilor. Practic, prin impunerea noii reguli, atacantul central ramanea mereu langa fundasii adversi, asteptand momentul prielnic pentru a gasi culoare si oportunitati. De asemenea , cei doi fundasi nu mai puteau sa marcheze extremele fiindca ar fi lasat liber centrul apararii.

Cel care a gasit solutia pentru noua provocare a regulii ofsaidului a fost un antrenor englez, nou venit la Arsenal Londra. In 40 de ani de existenta clubul londonez nu reusise sa se impuna in nici o competitie importanta, dar prin noul manager Herbert Chapman acest lucru avea sa se schimbe. Chapman a inteles ca regula ofsaidului ducea la nevoia ca mijlocasul central din sistemul 1-2-3-5, folosit in acei ani, sa joace foarte retras, sa incerce sa stopeze actiunile atacantului central sau a celui mai avansat inter si a cerut mijlocasului central Jack Butler sa faca tocmai acest lucru. Mijlocas central clasic, aflat spre sfarsitul carierei, Butler nu a reusit sa indeplineasca intocmai cerintele postului in noua asezare gandita de Chapman, dar alti manageri din campionatul englez au acceptat imediat inteligenta mutare a lui Chapman. In decurs de cativa ani toate echipe englezesti au inceput sa joace cu hafl-central retras, devenit stoper. Arsenal l-a inlocuit la finalul anilor '20 pe Butler cu Herbie Roberts, un jucator puternic, disciplinat, primul stoper adevarat al istoriei fotbalului. Arsenalul lui Chapman, cu jucatori de aparare precum Parker, Male sau Hapgood si cu atacanti de clasa ca Jack, Hulme, Bastin, Drake, Lambert sau James a reusit sa domine fotbalul englez in anii'30. In 1934, la moartea sa, Chapman lasa in urma un Arsenal invingator, iar asistentii sai i-au continuat munca. In anii '30 Arsenal a iesit din obscuritate si intrat in legenda: a castigat 5 campionate, 2 supercupe si 5 supercupe ale Angliei intre anii 1930-1939

joi, 2 iulie 2015

Al treilea succes al unei tari gazda la Cupa Mondiala

Pentru a opta editie, Cupa Mondiala aterizeaza in tara fotbalului, Anglia, primul eveniment sportiv international major transmis masiv la televizor prin satelit.

Lumea intreaga va trai in ritmul unui turneu care nu raspunsese niciodata pana atunci unei anumite exigente atletice. In acest context, echipa Frantei, calificata in premiera dupa o pauza de opt ani, nu conteaza prea mult, disparand chiar din primul tur. La fel se intampla si cu trei mari natiuni, eliminate rapid: Spania si Italia, care nu reusesc sa atinga cu echipa nationala performatele propriilor cluburi, dar mai ales Brazilia, dubla campiona mondiala, ajunsa intr-o perioada de jonctiune intre generatii, una batrana, vechea garda a lui Djalma Santos, Garrincha si Gilmar, cealalta inca prea tanara, necoapta (Jairzinho, Gerson, Tostao). Intre cele doua, Pele care viseaza la o revansa dupa mondialul din '62, va avea un adversar de cosmar. In primul meci el conduce detinatoarea trofeului spre o victorie impotriva Bulgariei, inainte de a fi lovit cu cinism la genunchi. Este indisponibil pentru meciul urmator, unul dintre cele mai bune ale competitiei, pe care coechipierii sai il vor pierde in fata Ungariei extraordinarului Florian Albert. Pele revine contra Portugaliei. Lusitanul Morais nu-l iarta, atacandu-l cu brutalitate. Regele este pe margine campionii se intorc trist la Rio.

marți, 30 iunie 2015

Ungaria magica

Niciodata in istoria fotbalului o echipa nationala nu a reprezentat o revolutie atat de impresionanta in strategia jocului, in evolutia sa ulterioara, precum marea echipa a Ungariei din perioada 1950-1955. Ramasa in istoria fotbalului ca "Dream-Team-ul" maghiar sau "Ungaria Mare", nationala legendarului atacant Ferenc Puskas, cel mai valoros "stangaci" al fotbalului, a reprezentat un moment remarcabil, de o unicitate aproape mistica. In anii '40 antrenorul clubului MTK din capitala Ungariei, Marton Bukovi a initiat un model de sistem de joc in care rolurile din "WM" deveneau mai flexibile, miscarea jucatorilor in teren fiind considerata esentiala. Modul sau vizionar de a intelege fotbalul a fost preluat incepand cu anul 1949 de colegul sau Gustav Sebes, selectionerul nationalei.

Sebes a construit o nationala ce se baza pe jucatori de la Honved si MTK si a transformat "WM-ul" intr-un 3-1-2-4 care a surprins si a devenit prototipul "fotbalului-total". In poarta maghiarii il aveau pe Gyula Grosics, un portar remarcabil, printre cei mai mari din istoria fotbalului. Cei trei fundasi, Buzansky- Lorant -Lantos se completau foarte bine si formau o defensiva impenetrabila. In fata lor, inovatia cea mai importanta a noului sistem, primul mijlocas defensiv al istoriei fotbalului Joszef Zaharias. Disciplinat, mobil, tehnic, cu o excelenta intelegere a jocului, Zaharias a fost cel mai putin remarcat dintre componentii echipei. Importanta sa insa in jocul formatiei maghiare era covarsitoare. Zaharias ajungea foarte rar in atac, fiind piesa care asigura rezistenta defensiva, facand marcaj si dubland marcajul fundasilor.

luni, 29 iunie 2015

Enciclopedia fotbalului: Alen Boksic

sursa foto www.footomecato.net
Publicul de pe stadionul La Bacca din Cannes e obisnuit de multe ori sa nu-si faca iluzii. Pe 21 decembrie 1991, intr-un meci de campionat contra lui Olympique Lyon, spectatorii descopera un jucator nou. Un fotbalist de gabarit (1, 87 m, 81 kg), care vine de la marele club (fost) iugoslav, Hajduk Split. Numele lui este Alen Boksic. Un croat mandru de originea sa, care a crescut la unul din cluburile fanion ale spatiului mediteranian, deprinzand la Split toate secretele meseriei de atacant.

Evident el nu ramane mult timp la Cannes. Chiar din sezonul urmator se transfera la Olympique Marseille, unde presedintele Bernand Tapie ii defineste cu precizie rolul. Nici mai mult nici mai putin decat acela de al inlocui pe Jean Pierre Papin, plecat in Italia la AC Milan. Croatul isi face repede loc in echipa. Ca dovada a valorii, in primul sezon la Marseille, el inscrie  22 de goluri in 37 de meciuri jucate. Ar fi castigat doua titluri (golgheterul campionatului francez si campion national) daca aceasta din urma distictie ar fi fost acordata in sezonul respectiv. Sezonul este complet fastuos cu o victorie la Munchen (1-0) in finala Cupei Campionilor Europeni disputata cu AC Milan.

miercuri, 24 iunie 2015

Zona mixta

"Fotbalul total" invinsese prin Ajax fotbalul italian dominat de "catenaccio", iar anii '70 au cunoscut extinderea mondiala a sistemului 1-4-3-3. Mondialele din 1974 si 1978 au adus in prim plan fotbalul-spectacol al olandezilor, care insa au pierdut in fata gazdelor Germania de Vest si respectiv Argentina. Totusi ambele campioane ale lumii evoluau in acelasi sistem propus de Ajax, 1-4-3-3 si imprumutau cate ceva din noua conceptie de joc a celor de la Ajax. Orgoliosi, italienii nu au dezarmat in fata "fotbalului-total", ci au incercat sa reformeze strategia lor defensiva pentru a contracara mobilitatea spectaculoasa a ofensivei.

Pornind de la "catenaccio" noul antrenor al Italiei in 1977, Enzo Bearzot, a transformat ideile lui Helenio Herrera intr-un sistem mai flexibil si mai organizat, mentinandu-i rigoarea tactica, dar imbogatind insusirile estetice ale constructiei, inventand "Zona Mixta". In 1978, la C.M. din Argentina, Italia lui Bearzot a surprins prin vivacitate, a jucat un fotbal frumos, mai putin inchis ca la precedentele turnee, pastrandu-si insa calitatea defensiva. A fost singura invingatoare a Argentinei (care urma sa devina campioana a lumii) si a ajuns pana in semifinalele competitiei.
Combinatia dintre ermetismul apararii si descatusarea plina de fantezie a atacului a facut din Italia'78 una dintre cele mai apreciate echipe ale acelui Mondial. Bearzot a continuat pe aceeasi linie, a inlocuit pe "batranii' Bellugi, Benetti, Causio si Bettega cu mai tinerii Collovatti, Oriali, Graziani si Conti si dupa 4 ani a castigat "en-fanfare" mondialul spaniol din 1982.

duminică, 14 iunie 2015

Jumatatea goala a paharului

sursa foto prosport.ro
Echipa noastra nationala a remizat in Irlanda de Nord si pastreaza sefia grupei F din cursa pentru calificare la Euro 2016 organizat in Franta cu 14 puncte. Lasand prestatia tricolorilor din teren de la Belfast, aceasta notiune statistica ar fi jumatatea plina a paharului. Insa de ceva vreme m-am cam saturat sa tot sorb jumatatea plina a paharului. Da domnilor, vreau sa ignor clasamentul grupei de calificare si sa stramb din nas. Acest clasament  nu-i nimic altceva decat o iluzie. O iluzie datorata ultimului zar de 6-6 aruncat de fostul selectioner Victor Piturca. Ma apuca groaza gandindu-ma, ca fara norocul proverbial a lui nea' Piti, sortii ne-ar fi putut arunca intr-o alta grupa. Stau si ma intreb cum am fi scos noi camasa daca eram azvarliti in grupa Olandei? Probabil ne-am fi luptat cu deminitate cu Kazakhstan si am rasufla usurati la final ca nu suntem lanterna rosie a grupei.

Irlanda de Nord era de batut? Poate ca da, dar intr-o alta era fotbalistica a  echipei noastre nationale. Realiatea dura este ca Romania era selectionata de invins la Belfast. Mare noroc ca baietii lui Michael O'Neill in toate situatiile ivite l-au cam luat la tinta pe Ciprian Tatarusanu. Ca in rest ala a lui Lafferty, avea obiceiul sa ne tranteasca fundasii centrali cap in cap aproape la fiecare contact.

Istoria unei rivalitati feroce

Recuperam, in cele ce urmeaza, aceasta istorie a urii; o istorie inceputa in 1927, cand regimul fascist decidea ca Roma, orasul-capitala, trebuie sa aiba o echipa capabila sa se bata de la egal la egal cu fortele din nordul tării, de la Milano si Torino.

Intr-o zi friguroasa de 8 decembrie, Neprihanita Zamislire a Fecioarei Maria in calendarul catolic, s-a „nascut” si primul meci dintre AS Roma si Lazio. Se intampla in 1929, acelasi an in care Partidul Nationalist Fascist castiga alegerile „democratice” din Italia cu 98,43 la suta, ocupand 535 de locuri in Parlament din... 535. Benito Mussolini isi traia perioada de glorie, iar fotbalul era „un mijloc de manifestare a disciplinei si curajului sportivilor italieni”.
Doi ani mai devreme, in 1927, regimul fascist decidea ca Roma trebuie sa aiba o echipa de fotbal capabila sa se bata cu fortele din nordul tarii, de la Milano si Torino, iar hotararea demnitarilor a fost unirea tuturor echipelor din capitala Italiei sub aceeasi palarie, AS Roma. Toate cluburile s-au conformat fara cracnire, mai putin Lazio. Pentru ca Lazio exista din 1900, pentru ca jucase deja in trei finale ale campionatului dintre regiuni, pentru ca oamenii de acolo aveau in spate un general puternic, Giorgio Vaccaro, dar si pe Il Duce, pe Benito Mussolini.

sâmbătă, 13 iunie 2015

Al doilea titlu consecutiv pentru Selecao

Incheind in frunte un turneu dificil ''11''-le brazilian, chiar si fara Pele, accidentat, a promovat in fata amatorilor de fotbal o noua pleiada de tinere talente. Printre ele, Garincha si Amarildo.
Iubitorii sportului cu balonul rotund si-au dat intalnire in coltul vestic al planetei fotbalului pentru cea de-a sapteea editie a Cupei Mondiale: cea din Chile. In aceasta tara indepartata din America de Sud, prestigioasa competitie va intra in epoca moderna, care a cuprins si marile intreceri intercluburi. In scurt timp, fotbalul a devenit sportul infruntarilor tactice si atletice, iar marii artisti care au incantat mapamondul cu un spectacol de vis in perioada anterioara va intampina tot mai multe dificultati in a-si exprima talentul. Echipele europene nu sunt singurele care-si inaspresc jocul, cele din America de Sud nedorind sa ramana in urma. Fotbalul se va transforma va fi tot mai defensiv (patru rezultate de 0-0 in primul tur) si cel putin la fel de dur. Unele meciuri sunt de o violenta rara, Chile - Italia, de exemplu, cand peninsularii incheie cu doi jucatori mai putin pe teren.  In acest nou context tactic, surpriza anului a fost Cehoslovacia, condusa de Josef Masopust. Formata din solizii fotbalisti de la Dulka si Sparta Praga, cladita pe o aparare de temut, folosind cu abilitate arma contraatacului, Cehoslovacia atinge finala eliminandu-si cele doua vecine din Est, Ungaria si Iugoslavia. In ultimul act ea va intalni detinatoarea trofeului Brazilia. Campioana lumii, marea favorita a turneului, parea la debut in ubra regelui sau, Pele. La numai 21 de ani, atacantului lui Santos era in apogeul carierei. Insa alaturi de el, Djalma Santos, Didi si Zagallo nu mai erau la fel de proaspeti.

vineri, 12 iunie 2015

Chile - Ecuador 2-0. Arbitrajul a rupt echilibrul pe tabela

sursa foto digisport.ro
In meciul de deschidere la Copa America 2015, tara gazda Chile a invins la Santiago pe Ecuador cu scorul de 2-0 intr-un meci din cadrul grupei A, a competitiei. Golurile partidei au fost marcate in repriza secunda prin Arturo Vidal din lovitura de la 11 metri (min 67) si Eduardo Vargas (min 84). Din grupa A, mai fac parte Mexic in calitate de invitata la aceasta competitie si Bolivia. Lansand o parere personala despre acest meci, consider ca prestatia din teren a celor doua formatii nu si-a meritat asteptarea. Chile a fost departe de echipa spectaculoasa cu care am avut onoarea sa fac cunostinta in Brazilia. Poate presiunea de pe umerii jucatorilor si-a spus cuvantul. De la Ecuador ma asteptam la mai mult. In Brazilia desi nu a reusit sa treaca de faza grupelor mi-a lasat o impresie buna. O echipa compacta, cu o buna organizare defensiva si incisiva pe faza de atac mai ales prin Ener Valencia. Imi aduc aminte ca Elvetia si Franta au avut mari probleme cu aceasta nationala in faza grupelor.

Abordare tactica

Argentinianul Jorge Sampaoli a pastrat aceasi asezare si filozofie de joc folosita cu un an in urma la campionatul mondial organizat in Brazilia. Si-a asezat echipa intr-un 3-5-2 flexibil in care densitatea, dinamica de la mijlocul terenului, combinatiile scurte la firul ierbi si verticalizarile spre Alexis Sanchez, au scos in relief ideile de baza din filozofia lui Sampaoli pentru aceasta intalnire cu Ecuador.
Linia de trei fundasi folosita in aparare a fost o formula aditionala. Singurul fundas central de meserie din tabara gazdelor a fost Gonzalo Jara. Alaturi de el au mai aparut Gary Medel, mijlocas defensiv la origine si Eugenio Mena, jucator obisnuit mai mult cu pozitia de fundas lateral. In flancul drept pe pozitia unde eram obisnuiti cu Mena a fost asezat Beausejour. La mijloc spre surprinderea mea Valdivia a fost preferat in dauna lui Matias Fernandez pe pozitia de coordonator de joc. In atac a incercat sa surprinda cu Arturo Vidal asezat la in spatele lui Alexis Sanchez, cu rolul de a acoperi spatiile libere lasate de iesirile spre zonele laterale ale lui Alexis Sanchez. Inovatii tactice care nu au dat randamentul scontat in prima repriza fiind corectate la pauza de Sampaoli.

Minunea lui Ramsey

Cu exceptia portarului, singura pozitie a carei caracteristici in jocul de fotbal nu s-au modificat substantial in nici unul dintre sistemele de joc dintre anii 1920 si 1960 era cea de extrema. In anii' 50 extremele devenisera piese-vedeta, precum in perioada interbelica interii sau centrul-atacant. Dintre fotbalistii de superclasa de dupa razboi, multi erau extreme clasice : spaniolul Gento, germanul Rahn, brazilianul Garrincha, suedezul Hamrin, englezul Matthews, uruguayanul Ghiggia, ungurul Czibor etc. Rolul extremei era clar, neschimbat de zeci de ani: jucator de atac, care evolua in banda, cu anumite calitati specifice postului: viteza, tehnica, dribling, exactitate in pase si centrari, simt al portii. Extremele nu faceau aproape deloc faza de aparare, concentrandu-se in mod exclusiv pe atac, ramaneau in general in ofensiva, neretragandu-se decat pana la mijlocul terenului pentru a prelua mingi. Modernizarea jocului de fotbal era insa o realitate practica, iar "betonul" lui Herrera evidentia tocmai calitatile fotbalistului modern, complet: aparator, constructor de faze si finalizator deopotriva. In aceste conditii, englezul Alf Ramsey, fost mare fotbalist la inceputul anilor '50 si devenit ulterior antrenor al micutei Ipswich Town a gandit un nou sistem care sa puna in valoare cat mai mult fotbalistul complet, capabil sa faca ambele faze ale jocului. In Anglia , la inceputul anilor'60 "WM-ul" lui Chapman si noul 1-4-2-4 al Braziliei lui Feola dominau jocul, desi flexibilul 1-3-3-4 al lui Tottenham iesise invingator in 1961. Ramsey a dus in cativa ani pe Ipswich Town din liga a treia in fruntea ierarhiei engleze, totul culminand cu victoria in campionat in 1962. In toamna aceluiasi an federatia engleza il numea manager al nationalei Angliei.

joi, 11 iunie 2015

Echipa ideala

Ma tot gandeam de ceva vreme cum ar arata pentru mine echipa ideala in fotbal dupa 1990 incoace. E la moda in aceasta perioada sa se stabileasca echipa ideala din Champions League sau a campionatele puternice de pe batranul continent. Fiecare dintre noi, am creionat acest gen de echipe si le-am visat in anumite imbracate in tricourile favoritilor. Asa ca e timpul sa intru in coltul imaginatiei si sa-mi dau putin cu parerea. Primul gand a fost sa gasesc un echilibru perfect intre faza ofensiva si faza defesiva. Asezarea pieselor pe teren ar fi, ca tot este la moda intr-un 4-2-3-1, dar in conceptia mea nu ar fi nimic mai mult decat o derivata a clasicului 4-4-2.
Sa stabilesc titularul dintre buturi a fost alegerea cea mai usoara. Nu am nici o ezitare cand vine vorba sa-l aleg pe Manuel Neuer. Din punctul meu de vedere cu toata stima pentru Buffon si Casillas, Neuer este cel mai bun portar pe care eu am avut ocazia sa-l vad pe terenurile de fotbal.  E principala arma a celor de la Bayern Munchen si a nationalei Germaniei. Fara Neuer ar fi reusit Germania sa elimine Franta in Brazilia? Fara Neuer ar fi castigat Bayern Champions League in finala cu Borussia Dortmund? Greu de crezut.

miercuri, 10 iunie 2015

Rinus Michels si fotbalul total

Gasirea echilibrului perfect intre cele doua faze ale jocului -cea defensiva si cea ofensiva- a fost dintotdeauna piatra de temelie a oricarui sistem in jocul de fotbal. Unele dintre marile echipe ale lumii in prima jumatate a secolului XX si-au axat jocul pe posesie, circulatie buna a balonului, tehnicitate si viteza. Astfel au facut, rand pe rand, "Wunderteam-ul" austriac al lui Meisl in anii'30, Ungaria anilor '50, Brazilia 1958-1962 sau Real Madrid 1955-1960. Alte sisteme au preferat sa se bazeze pe disciplina tactica in defensiva, pe un joc mai prudent, dar eficient. Exemplele cele mai convingatoare sunt cele ale echipelor italiene, indeosebi Italia lui Pozzo in perioada 1934-1940 si Interul lui Herrera in anii'60. Schimbarile sistemelor de joc au favorizat insa in toate cazurile aparitia unor idei moderne, inovatoare, a unor discutii inspirate in legatura cu modalitatile de a obtine maximum din jocul de fotbal. La finalul anilor '60 in Europa si in America Latina sistemul cel mai raspandit era 1-4-2-4, creat de brazilieni in 1958. De asemenea, echipele italiene devenisera adeptele stilului defensiv impus de Helenio Herrera la Inter, iar Sir Alf Ramsey tocmai introdusese formula de joc fara extreme ( 1-4-1-3-2). Pentru prima oara in istorie mai multe sisteme de joc devenisera cunoscute si utilizate in fotbalul mondial in acelasi timp. Acest lucru a dus la o spectaculozitate sporita a meciurilor de fotbalul care nu mai opuneau doar mari fotbalisti, ci si idei tactice diferite, sisteme si strategii opuse.
In anul 1965 Rinus Michels devenea antrenorului clubului olandez Ajax Amsterdam. Fotbalul olandez nu se impusese pana atunci in lume, nu avusese nici un fel de performanta importanta. La Ajax Michels a intalnit un tanar fotbalist cu calitati senzationale si mai ales cu o inteligenta deosebita, o personalitate puternica: Johann Cruyff. In jurul acestuia a inceput sa se creeze o echipa tanara si plina de calitate care avea sa domine fotbalul. La baza echipei au stat insa ideile antrenorului Rinus Michels, care au dus la aparitia unui nou concept despre joc -"Fotbalul Total".

marți, 9 iunie 2015

Catenaccio

Inca din anii '20-'30 numerosi tehnicieni au manifestat un interes predominant catre defensiva. De altfel, in mod evident sistemele de joc au evoluat in prima jumatate a secolului trecut inspre o mai mare siguranta in aparare. Ideea de a nu incasa gol , ca premisa indiscutabila spre a obtine victoria, a dus la o retragere continua "pe foaie" a jucatorilor. "WM-ul" a dus la aparitia unui al treilea fundas -stoper, apoi prin Vittorio Pozzo s-a produs retragerea celor doi interi. Dupa al doilea Razboi Mondial, Ungaria lui Puskas si Brazilia lui Garrincha au mentinut accentul pus pe echilibru si siguranta prin transformarea lui 1-3-2-5, in 1-3-1-2-4 si respectiv 1-4-2-4.
In 1960, argentinianul Helenio Herrera devenea antrenorul formatiei italiene Internationale Milano, aflata in ultimul deceniu in umbra rivalelor Juventus si AC Milan. Inspirat de modului defensiv pus in practica de Karl Rappan la nationala Elvetiei inca din anii '30, Hellenio Herrera, ramas in istoria fotbalului cu supranumele de "Magicianul"(El Mago) creeaza o adevarata revolutie in fotbal. Introduce cantonamentele inainte de meciuri, interzice consumul de alcool si tigari, mentine o disciplina spartana si impune un stil de lupta, o mentalitate de invingator. Bazandu-se in mod special pe jucatori italieni din zona orasului Milano, Herrera achizitioneaza doar doi jucatori importanti din strainatate: spaniolul Luis Suarez si brazilianul Jair da Costa. Primul va deveni playmaker-ul formatiei, cel de-al doilea varful de atac cel mai periculos.

luni, 8 iunie 2015

Poate domina Juventus fotbalul european?

Juventus a pierdut a sasea finala de UEFA Champions League. Un record negativ in istoria clubului, insa totodata la Berlin formatia piemonteza prin replica data Barcelonei a castigat stima intregului continent fotbalistic. Ciudat! Chiar in sezonul in care ''parintele'' echipei Antonio Conte nu mai credea in forta vestiarului ajungand la concluzia ca stors tot ce se putea obtine din acest grup. Cand nimeni nu-i dadea nici o sansa fiind privit cu neincredere in startul sezonului recent incheiat, loctiitorul Massimiliano Allegri a reusit sa-i redea echipei la nivel european blazonul de alta data. Prin prestatiile avute cu Borussia Dortmund, Real Madrid si darzenia cu care a reusit sa se opuna in fata Barcelonei pana la ultimul fluier, Juventus si-a recapatat statutul avut inainte de retrogradearea in Serie B stabilita la masa verde in urma scandalului ''Calciopoli''. Misiune indeplinita pentru Andrea Agnelli, a readus din propria cenusa echipa acolo unde-i era locul. Printre fortele continentului. Astazi Juventus nu mai poate fi considerata inferioara granzilor care au dominat Europa, domina si vor domina in continuare Europa.

Din acest moment toate datele din fotbalul european se reseteaza. Massimiliano Allegri dupa acest sezon fantastic a pus pe masa conducerii toata logistica de a forma o echipa capabila sa domine de aici incolo pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, asta ramane de vazut fotbalul european. Daca Bayern Munchen a reusit sa-si ia notitele corecte dupa finalele pierdute cu Inter si Chelsea de ce nu ar reusi si Juventus?! Au traditie europeana, stabilitate financiara si oameni priceputi la afacerile fotbalului in conducere.

Primul titlu pentru Selecao

In sfarsit! La a doua finala in trei turnee, Brazilia cucereste trofeul atat de dorit. Franta isi scrie prima pagina de glorie in fotbalul international.

Doua echipe au marcat a sasea Cupa Mondiala, disputata in Suedia in vara lui 1958: Brazilia si Franta. Echipa Frantei a fost frumoasa surpriza. In cursul lunii precedente, pline de rezultate mediocre, nimic nu incitase optimismul suporterilor. Sanse nu prea erau. Dar o neasteptata revenire pe drumul principal, dupa o victorie cu 7-3 in fata Paraguayului, ii va da increderea care-i permite sa supravietuiasca infrangeri administrate de piaza rea a vremii, Iugoslavia (2-3), si sa depaseasca doua obstacole britanice, Scotia (2-1) si Iralnda de Nord (4-0 in sferturile de finala). Franta nu se mai indoia de nimic si mai ales de ea insasi in momentul infruntarii Braziliei in semifinale. In Hexagon, primele rezultate au fost privite cu o oarecare indiferenta, dar, in zilele care precedasera socul cu Brazilia, francezii au alergat sa-si cumpere televizoare alb-negru si au trimis mii de mesaje de incurajare in Suedia, iar oamenii politici si-au explicat public incurajarile pentru echipa nationala.

duminică, 7 iunie 2015

Finala fragmentelor psihologice

Palpitanta, fascinanta, tensionanta si totodata ciudata aceasta finala de la Berlin. O finala in care forta psihologia a balansat in ambele parti iar sansa si-a jucat si ea rolul in fragmente importanate ale jocului. Inainte de toate, as vrea sa felicit arbitrajul. Turcul Cuneyt Cakir a avut o prestatie la inaltime predand o lectie de arbitraj fluierand in spiritul jocului si nu dupa literele regulamentului. Tin sa scot in evidenta arbitrajul fiindca multi arbitri ar fi rupt spectacolul fotbalistic in prima repriza la hentul lui Lichsteiner sau ar fi decis in mare masura castigatoarea daca trata in litera de lege duelul Dani Alves - Paul Pogba din careul Barcelonei. Anularea golului reusit de Neymar a fost o decizie fireasca. Chiar daca mana a fost involuntara, traictoria mingii a fost schimbata decisiv.
sursa foto: uefa.com
Greu de tras concluzii. Ambele formatii au avut la dispozitie un sfert de ora in care puteau sa transeze destinatia trofeului si sa elimine suspansul. FC Barcelona putea castiga lejer meciul daca reusea sa valorifice de partea ei primul sfert de ora, Juventus Torino in repriza secunda dupa golul egalizator reusit de Morata putea trece in avantaj si tot odata sa inchida meciul daca erau putin mai lucizi in fata portii lui Ter Stegen. In acele 10-15 minunte, gruparea catalana era o echipa de nerecunoscut. Speriata, cu busola pierduta, bagata in corzi de agresivitatea italienilor. Au facut pentru prima data in acest sezon cunostinta cu frica. Aseara am avut senzatia ca daca cineva de la Juventus pe acel contraatac care a rupt echilibrul pe tabela isi asuma faultul tactic chiar cu riscul de a vedea in fata ochilor cartonasul rosu, astazi s-ar fi vorbit si scris altfel despre aceasta finala. Cursivitatea evenimentelor era in favoarea italienilor la golul reusit de Luis Suarez.

sâmbătă, 6 iunie 2015

Juventus - FC Barcelona. Avancronica tactica

Mai putin de 24 de ore si va avea loc la Berlin lovitura de start a finalei UEFA Champions League: Juventus Torino - FC Barcelona. Gruparea catalana, FC Barcelona este declarata marea favorita in confruntarea cu italienii de la Juventus Torino. Ambele formatii au ajuns pentru a opta oara in ultimul act al celei mai galonate competitii europene. Juventus Torino a reusit sa-si abjudece doua finale, ultima in 1996 la loviturile de departajare in fata celor de la Ajax Amsterdam, iar FC Barcelona a cucerit de pana in momentul de fata de 4 ori competitia. Ultima victorie fiind in 2011 in fata lui Manchester United, la Londra cu scorul de 3-1.

Indiferent de ce se va intampla diseara pe stadionul din capitala Germaniei, acest meci nu ar trebui conceput ca o confruntare biblica intre David si Goliat. In permanenta este greu de anticipat deznodamantul unei finale. Sunt doar 90 de minunte (maxim 120 min), in care prin concentrare, motivatie si disciplina tactica diferenta dintre valorile individuale pot fi foarte usor anulate. Mai mult fata in fata se vor aseza doi titani ai fotbalului european. Experienta la acest nivel se plaseaza de partea echipei catalane. Nucleul dur al acestei echipe sunt in situatia de a cuceri pentru a treia oara competitia (Alves, Pique, Mascherano, Iniesta, Busquets, Xavi, Messi sau Pedro), insa fotbalul italian nu poate fi usor scos din ecuatie. Italienii au darul, aproape cu fiecare ocazie ivite sa rastoarne calculele hartiei. Bineinteles reversul medaliei se potriveste ca o manusa in aceasta chestiune.

''Cred ca va fi unul dintre cele mai bune meciuri care pot fi urmarite. Evolueaza campioanele Italiei si Spaniei. Va fi un spectacol fotbalistic''. - Luis Enrique

vineri, 5 iunie 2015

Rivalitati sud-americane

Corinthians VS Palmeiras - Brazilia
Cu audiente care depasesc aproape de fiecare data cifra de 90.000 de spectatori, rivalele de moarte au atins un varf de audienta in anul 1974 atunci cand, intr-un meci castigat cu 1-0 de catre Palmeiras, pe stadion se aflau nu mai putin de 120.522 de spectatori platitori. Iar daca vi se pare ca astfel de cifre tin de perioada romantica a fotbalului, ganditi-va ca, in anul 1993, tot intr-un derby castigat de Palmeiras (de aceasta data cu 4-0), pe stadion se aflau 104.401 spectatori. Pasiunile nascute in randul suporterilor au mers pana acolo incat au fost publicate carti despre rivalitatea de aproape un secol dintre cele doua cluburi (Corinthians a fost infiintat in anul 1910, in timp ce Palmeiras a aparut pe scena fotbalistica in anul 1914). Poate cea mai cunoscuta dintre aceste carti este o adaptare moderna a celebrei Romeo si Julieta, in care doua familii braziliene, fane inraite ale celor doua cluburi, iau locul familiilor Montagus si Capulet.
Derby Paulista, asa cum mai este cunoscuta infruntarea dintre Sport Club Corinthians Paulista si Sociedade Esportiva Palmeiras, doua dintre cele mai mai cunoscute cluburi din campionatul brazilian de fotbal, este, cu siguranta, derby-ul care se desfasoara in cele mai multe competitii. Corinthians si Palmeiras decid impreuna castigatoarea Campionatului statal (Campeonato Paulista), a celui regional (Torneo Rio-Sao Paolo), a celui national (Campeonato Brasileiro) si, nu de putine ori, cele doua cluburi s-au infruntat si in Cupa Libertadores.

joi, 4 iunie 2015

De ce Rafael Benitez?

Pe jumatate e greu de inteles ultimele decizii luate de Florentino Perez cu referire la banca tehnica a celor de la Real Madrid. Decizia de a se renunta la serviciile lui Carlo Ancelotti, este asezata pe un fir logic care defineste era galactica in care a fost plasat clubul de Florentino Perez in primul mandat prezidentiabil. Dupa un sezon in care Ancelotti a ratat toate obiectivele era firesc sa fie demis si clubul sa intre intr-o noua etapa la nivel tactico-tehnic. Mandatul lui Carlo Ancelotti putea fi intrerupt brusc vara trecuta de Diego Pablo Simeone. Sansa a fost lovitura de cap reusita in prelungirile finalei UEFA Champions League de Sergio Ramos. Castigand ''la decima'', Florentino Perez a avut o obligatie morala de a continua si-n sezonul recent incheiat cu Carlo Ancelotti pe banca. Pe plan intern, Ancelotti a fost un experiment nereusit. Invins aproape oriunde de Atletico Madrid si pe final intodeauna in spatele celor de la FC Barcelona. Prin 1998, Jupp Heynckes a castigat Champions League si a fost demis datorita faptului ca a ratat titlul.

Daca am vazut jumatatea plina, prin demiterea lui Carlo Ancelotti, investirea lui Rafael Benitez reprezinta jumatatea goala a paharului. Cel putin asta-i opinia majoritatii care urmareste intes fenomenul fotbal. Nu sunt deacord ca valoarea unui antrenor poate fi rezultata de ultimul rezultat, insa in cazul lui Benitez perioada petrecuta la SSC Napoli este un esec de proportii indiferent de ce argumente pot gasi simpatizantii tehnicianului spaniol. Cum am mai atins tastatura si cu alte ocazii, Benitez a peluat o echipa de pe locul secund in Serie A, de Champions League cu un buget sanatos de investitii si a lasat echipa pe locul 5 in ultima editie de campionat. Uneori in viata pentru a fi antrenor mare trebuie sa te lovesti si de sansa. Duminica seara, Rafa a primit a doua sansa. Parasind ''San Paolo'' in fluieraturile pretentiosului public napoletan iar dimineata a aterizand la Madrid in postura de antrenor al Realului. Prima sansa a fost Valencia, sansa de care a reusit sa profite. Si astazi cea mai importanta borna in CV-ul lui Rafa este reprezentata de perioada petrecuta la CF Valencia. Despre FC Liverpool si ce a urmat am alta opnie contrara curentului mediatic.

miercuri, 3 iunie 2015

Poveste cu olteni. Invingatorii lui Hamburg

Desi participau in cupele europene inca din 1956, cluburile romanesti nu au obtinut performante stralucitoare pana la inceputul anilor '80. Echipele noastre nu aveau dimensiunea necesara pentru a se masura cu marile puteri. Depaseau formatii modeste, dar nu puteau trece de marile nume ale fotbalului continental. Uneori obtineau rezultate rasunatoare, cum a fost eliminarea Feyernoordului de catre UTA, insa nu exista continuitate. Dupa acea performanta, de exemplu, aradenii au fost scosi din cursa de Steaua Rosie Belgrad, printr-o dubla infrangere 0-3 si 1-3. Arareori, timid, cate o echipa romaneasca se insinua prin sferturile de finala, dar gratie unor trasee facile. Dinamo Bacau in '70 Steaua si UTA in '72, Rapid in '73, Craiova in '82 au atins aceasta faza, insa nu au putut sa o depaseasca in primul rand fiindca au intalnit adversare de prim rang, precum Arsenal, Leeds United, Tottenham sau Bayern Munchen. Gheata a fost sparta la inceputul deceniului 9, cand Universitatea si Dinamo au reusit sa se califice in semifinale.

Poveste cu olteni

In anii '80 Craiova domina fotbalul intern, desi nu intodeauna reusea sa castige campionatul. In palmaresul oltenilor s-au adunat in acea epoca trei tituluri, care puteau fi mai multe daca echipa nu era dezavantajata de arbitraje. Pe stadionul mereu plin ochi din Banie jucasera cateva dintre marile echipe ale vremii, Fiorentina, Fortuna Dusseldorf, Leeds United, Borussia Monchengladbach, Bayern Munchen, dar niciodata Universitatea nu a avut suflu sa ajunga in fazele superioare. Nu parea sa-l aiba nici in editia 1983-1983 a Cupei UEFA, mai ales ca in primul tur sortii au imperechiat-o cu italienii de la Fiorentina, intariti cu redudabilul duet argentinian Passarella- Daniel Bertoni. Disputand turul pe teren propriu, oltenii erau condusi la pauza cu scorul de 0-1, si cei 40.000 de spectatori isi vedeau naruite sperantele de calificare. Numai ca rezultatul a fost intors spectaculos dupa pauza, meciul s-a terminat 3-1, iar in retur italienii nu au reusit mai mult de un insuficient 1-0. Vinovat pentru acest scor strans fiind portarul Silviu Lung, care a aparat extraordinar. In turul secund asprimea sortilor a fost diminuata considerabil. Echipa irlandeza Shamrock Rovers, fiind mult mai abordabila. Oltenii n-au ratat prilejul si s-au impus cu 2-0 in deplasare si cu 3-0 pe teren propriu.

luni, 1 iunie 2015

Primul triumf german la Cupa Mondiala

Invinsi cu 8-3  in turul 1 de fantasticii jucatori maghiari condusi de Ferenc Puskas, germanii reusesc sa castige meciul pe care nu aveau voie sa-l piarda in fata acelorasi unguri (3-2).

O ploaie deasa se abate asupra stadionului Wankdorf din Berna. Este 4 iulie 1954 si se disputa finala celei de a cincea editii a Cupei Mondiale, competitie gata sa sarbatoreasca marea echipa a Ungariei. Cine si-ar fi putut imagina ca maghiarii nu vor fi campioni la capatul unui meci anuntat ca o simpla formalitate? Nimeni nu uitase ca ungurii isi zdrobisera deja in primul tur adversarul din finala, RFG, cu un 8-3 care-l lasase fara replica pe cel din urma contestatar a stilului lui Puskas si compania. In plus aceasta formatie ungara fusese prima care batuse Anglia pe Wembley, in 1953. Neinvinsa de 31 de meciuri, ea avea cei mai valorosi atacanti din lume: Kocsis (patru goluri doar impotriva nemtilor), Puskas, Hidegkuti.