joi, 31 decembrie 2015

Patru ani fara filozoful fotbalului

La începutul acestei luni, s-au împlinit patru ani de la dispariţia unuia dintre cei mai speciali fotbalişti din toate timpurile, Socrates. De aceea, am încercat să readuc în memoria noastră cine a fost căpitanul celei mai frumoase echipe a Braziliei.

“În întreaga istorie a fotbalului brazilian nu a mai existat un jucător precum Socrates!”, spune Juca Kfouri, unul dintre cei mai importanţi jurnalişti sportivi din Brazilia, despre unul dintre marii idoli din Țara Cafelei. “Nu a fost cel mai bun – chiar şi la Corinthians, Rivelino era un jucător mai bun – dar cu siguranţă a fost cel mai special fotbalist pe care l-au avut Corinthians şi naţionala Braziliei!”
Aceste declaraţii rezumă perfect ce a însemnat cu adevărat Socrates Brasileiro Sampaio de Souza Vieira de Oliveira, sau mai simplu Socrates, nu pentru fotbalul brazilian, ci pentru întreaga naţiune. La fel ca şi marele filosof din Grecia antică, Socrate, a fost un mare gânditor al timpurilor sale.
Şi-a luat doctoratul în medicină încă din perioada în care juca fotbal, motiv pentru care a fost cunoscut şi ca Doctor Socrates, şi a fost unul dintre liderii mişcării de rezistenţă din Brazilia în timpul dictaturii militare. Un fan declarat din copilărie al lui Che Guevara, Fidel Castro şi John Lennon, Socrates a fost unul dintre fondatorii mişcării A Democracia Corinthiana (Democraţia Corinthiană), una dintre cele mai eficiente mişcări revoluţionare din istoria fotbalului.

vineri, 11 decembrie 2015

Matthew Le Tissier - Fotbalistul englez cu executii geniale

Matthew Le Tissier este un fotbalist englez retras in 30 ianuarie 2002 care a jucat la o singura echipa de club si anume Southampton. Le Tissier  a fost un fotbalist cu o tehnica rafinata si executii mereu surprinzatoare fiind si al doilea "cel mai bun" marcator din istoria celor de la Southampton cu 162 de goluri, dupa Mick Channon. In 1990 a luat titlul de cel mai bun tanar din Premier League, titlu castigat de jucatori precum Giggs, Robbie Fowler sau Rooney sau Fabregas. A fost primul mijlocas care a reusit sa inscrie 100 de goluri in Prmier League. Este recunoscut pentru priceperea cu care batea loviturile de la 11 metri, inscriind de 48 de ori din 49 de penalty-uri. In ciuda interesului unor mari echipe din Anglia precum Tottenham in 1990 sau Chelsea in 1996 Le Tissier a ramas loial celor de la Southampton in intreaga sa cariera, iar aceasta loialitate i-a adus afectiunea fanilor care l-au poreclit  "Le God".

miercuri, 9 decembrie 2015

Normalitatea

Am citit de zeci de ori că a avut evoluții excepționale, cum tot de zeci de ori am fost informați că a evoluat catastrofal, iar adevărul nici măcar nu era la mijloc. Adevărul ne scăpa.

Sîmbătă, chiar la ora la care la București, într-o librărie din apropierea Grădinei Cișmigiului, marele scriitor bucureștean de limbă română Filip Florian purta un dialog literar perfect european cu marele scriitor mureșean de limbă maghiară Dragomán György, priveam, cînd și cînd, într-o îndurabilă erezie, spre ecranul telefonului mobil, priveam către Londra, la întîmplările din partida dintre Arsenal și Sunderland.

La Londra s-a consemnat un rezultat normal. Arsenal a învins cu 3-1, fiindcă este o echipă care respiră la înălțimea titlului de campioană, pe cînd Sunderland se zbate în subsolul primei ligi, prezentînd, în această afacere, disperarea legitimă a unui club care a cîștigat ultimul trofeu (o Cupă a Angliei, totuși) în 1973.

marți, 24 noiembrie 2015

Fotbalul trait la 0 grade Celsius

Zenit Saint Petersburg, club înfiinţat în 1925, se află la apogeul existenţei sale. Echipa care în anii 90' se zbătea pe la mijlocul clasamentului a ajuns să se lupte an de an pentru supremaţia în prima ligă din Rusia. Nu poţi vorbi despre Zenit fără să aminteşti de sponsorul echipei şi al Ligii Campionilor. Gazprom a cumpărat echipa în 2005, iar banii au curs în conturile echipei pe parcursul anilor, Zenit dezvoltând un apetit pentru trofeele interne şi internaţionale.

Din totalul celor 17 cupe câştigate de-a lungul existenţei sale, 11 au fost obţinute în "era Gazprom" : patru campionate (2007, 2010, 2011-2012 2014-2015), o cupă a Rusiei (2009-2010), trei Supercupe ale Rusiei (2008, 2011, 2015-2016), Cupa UEFA (2007-2008), Supercupa UEFA (2008-2009) şi Matchworld Cup (2012). Clubul sponsorizat de gigantul de gaze naturale a cumpărat fotbalişti precum Hulk (55 de milioane de euro), Axel Witsel (40 de milioane de euro), următoarea ţintă a investiţiilor celor de la Gazprom fiind noul stadion din oraş, care va avea o capacitate de 67.000 de locuri, urmând a fi inaugurat în 2016.

Pe cine urăsc mai mult fanii lui Zenit: ŢSKA Moscova sau Statele Unite ale Americii?

luni, 23 noiembrie 2015

Acum patru ani juca in liga a cincea. A egalat recordul lui Van Nistelrooy

Leicester City este surpriza sezonului în Premier League, formația antrenată de Claudio Ranieri fiind lider, după 12 runde. Unul dintre argumentele acestei ascensiuni este Jamie Vardy, atacantul care acum patru ani juca în liga a cinea engleză, iar sâmbătă a egalat recordul lui Ruud Van Nistelrooy.
În vârstă de 28 de ani, Vardy a înscris sâmbătă un gol în victoria echipei sale, Leicester, 3-0, pe terenul lui Newcastle. Astfel, a egalat performanța pe care fostul atacant al lui Manchester United o deține, aceea de a fi marcat în zece partide consecutive de Premier League. Vardy a înscris 13 goluri în 12 runde în acest sezon, marcând în fiecare etapă din runda a treia încoace, după ce primul gol l-a reușit în primul meci al sezonului.

Golgheterul campionatului englez a ratat ultimele două amicale ale naționalei din cauza unei accidentări la inghinali, dar a apărut miraculos pe teren sâmbătă și a deschis scorul pentru Leicester pe St. James Park, în minutul 45+1. A povestit apoi care a fost secretul revenirii sale rapide, după accidentare.

vineri, 13 noiembrie 2015

Singuratatea celui care ne-a unit in bucurie

În aceste ore în care se vorbeşte, se scrie despre Lucian Bălan, mi se pare nedrept că "muncitor" este cuvântul folosit îndeobşte pentru a reda jocul celui care a fost mijlocaş central în marea echipă a Stelei care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Bălan era un fotbalist cu un joc foarte fluid care se încadra excelent în acea echipă atât de modernă pentru epoca sa. Bălan era pe tot terenul, avea o capacitate fizică formidabilă, dar era foarte dezinvolt şi în posesia balonului, iar rapiditatea jocului său, a gândirii sale, viziunea sa excelentă asupra strategiei contribuiau la nota de dinamism care individualiza acea generaţie a Stelei.

Se poate vedea lucrul acesta şi în felul în care a jucat în finala de la Sevilla, atunci când l-a suplinit perfect pe căpitanul Tudorel Stoica. An de an, pe 7 mai, la sport.ro, Bălan şi colegii lui ne umplu de emoţie în înregistrarea acelui meci cum nu a fost şi probabil nu va mai fi altul în fotbalul nostru. An de an, acea înregistrare strânge un număr impresionant de oameni în faţa televizoarelor, mărturie fiind măsuratorile de audienţă. Iar ce se întampla în momentul executării penaltyurilor reprezintă o adevarată explozie de audienţă. Am văzut colegi de-ai mei, nu neapărat din redacţia de sport, care se strâng în acea seară de mai cu sufletele la gură, trăind din nou cu mare emoţie isprava fără seamăn a lui Bălan şi a colegilor săi.

miercuri, 11 noiembrie 2015

Zile urate la Buenos Aires

Argentina este o țară înălțată de oameni săraci care au fugit către sfîrșitul pămîntului din disperare și speranță. Aici, fotbalul s-a născut a doua oară. Boca Juniors există din 3 aprilie 1905. Boca Juniors este – în esență – un templu ridicat de tineri cu rădăcini genoveze care obișnuiau să viseze foarte departe, așa cum visează îndeobște cei care se nasc privind marea.
Statistica ar contrazice afirmația că Boca Juniors este cea mai de succes echipă din Argentina. Dar dacă urmăm statistica riscăm să nu mai ajungem nici pînă la Diego Armando Maradona. Mai adevărat este că Boca Juniors se judecă altfel – cu alte unități de măsură a sentimentelor. Ce înseamnă succesul? Nu există un clasament al poeților care s-au îndrăgostit de nebunia din „La Bombonera”. Aș crede un așa clasament. Dar el nu există.

Boca Juniors a crescut și a dat bucurie celor mulți care s-au agățat de fotbal ca de viață. Vitrinele clubului au devenit neîncăpătoare. Odată cu gloria, echipei i-a crescut și orgoliul. Atunci s-au înmulțit cei care le dau celor puternici ceea ce nu li se cuvine. Boca Juniors nu este primul marginal care decade într-un tiran. Așa se scrie istoria fotbalului, exact așa – ca însăși istoria lumii.
Anul acesta Boca a cîștigat și titlul, și Cupa Argentinei, dar ultimul trofeu i s-a acordat într-un chip injust, barbar în înțelesul barbariei în fotbal. L-a primit mișelește, săptămîna trecută, după o partidă în contra celor de la Rosario Central. Un 2-0 pentru o antologie a rușinii și a nerușinării.

marți, 10 noiembrie 2015

In 1945 ''Stalin cu fusta'' facea legea in fotbalul de la noi

Cele patru decenii de regim comunist au aruncat un văl de uitare peste perioada romantică a fotbalului românesc. Patronii de cluburi, printre care s-a numărat şi Ionel Mociorniţă, au fost înfieraţi de propaganda comunistă ca exponenţi ai unui sistem exploatator. Însă în spatele acestor clişee marxiste cu care societatea românească a fost deliberat intoxicată, se ascund tipologii umane extrem de interesante şi de complexe.

Ionel Mociorniţă  a fost, fără urmă de îndoială, un entuziast al fotbalului.
Beneficiind de averea imensă a tatălui său, tânărul avocat s-a implicat activ în viaţa echipei de fotbal a întreprinderii de pielărie Mociorniţă, înfiinţată în 1937. Nu avea decât 23 de ani, în 1940, când a preluat conducerea clubului, schimbându-i denumirea în „Carmen“.

Potrivit propriei confesiuni relatată de „Gazeta Sporturilor” din 6 mai 1945, Ionel Mociorniţă recunoaşte că nu are decât două pasiuni: „o tânără tovarăşă de viaţă aleasă cu gust de fin cunoscător – veritabil bibelou – şi un club de fotbal, în care gustul lui a fost, pe alocuri, mai puţin reuşit.”

joi, 29 octombrie 2015

Ticleanu: ''Dumnezeu ne iubeste''

De aproape un an, Federaţia Română de Fotbal a organizat trialuri pentru copii românilor din Spania, Italia, Germania şi Ungaria. Peste paroximativ o lună urmează şi Franţa. La iniţiativa preşedintelui FRF, Răzvan Burleanu, o echipă condusă de Aurel Ţicleanu, managerul departamentului de scouting de la Federaţie, şi din care au făcut parte selecţionerii de la naţionalele U-15, U-16, U-17, U-18 şi U-19, a colindat Europa pentru a ochi cât mai mulţi copii şi juniori care ar putea face obiectul unei convocări la reprezentativele juvenile tricolore. PUTEREA a stat de vorbă cu Aurel Ţicleanu despre obiectivele atinse la aceste trialuri.

EXCLUSIV. Aurel Ţicleanu: “Avem copii extraordinar de talentaţi în lume. Dumnezeu ne iubeşte”zoom “Am fost împreună cu selecţionerii de la U-15 până la U-19, plus Belodedici, şi un cameraman, pentru că totul a fost filmat. Acţiunile au avut un plan afectiv, care pe noi, cei de la FRF care am fost în acele ţări, ne-au emoţionat. Mulţi dintre copii prezenţi la aceste trialuri nici măcar nu sunt născuţi în România şi nici nu vorbesc limba. S-a văzut totuşi o dorinţă şi o ambiţie exemplară de a juca pentru România. De exemplu, Dominik Wieland, găsit de noi la trialul din Germania. La primul său meci sub tricolor, prin vară, ar fi vrut să cânte şi el imnul României, dar nu ştia limba. S-a emoţionat atât de tare încât în primul sfert de oră din meci nu ştia pe ce lume este. Şi-a revenit ulterior şi a dat dovadă de maturitate în joc. Este un mijlocaş defensiv gen Ionuţ Lupescu. Este legitimat la FC Ingolstadt. La mulţi dintre cei pe care i-am observat la trialuri se vede că au o altă şcoală, cum driblează, cum transmit mingea, cum se deplasează în teren. Au un alt gen de profesionalism. De fapt asta am şi cautat. În primul rând să să aibă tehnicitate, să preia corect mingea, să o paseze la fel de corect, cum deposedează şi cum centrează. Apoi, ne-am uitat şi la fizicul lor. E clar şi se vede asta, că lucrând la cluburi importante de peste hotare, sunt dezvoltaţi faţă de ce avem noi în ţară”, ne-a declarat Aurel Ţicleanu.

''Cazul'' Hoffenheim

Gruparea cu numele complet TSG 1899 Hoffenheim are vechi state de serviciu in sportul german si totusi impresia generala este ca ea a fost creata in…eprubeta. Rezultate au fost obtinute in atletism si gimnastica, dar clubul numarand peste 6 000 de membrii nu s-a remarcat prin nimic. Pana prin anii `90 cand Dietmar Hopp, co-intemeietorul firmei SAP, una dintre marile producatoare de software din lume, s-a decis sa sprijine financiar gruparea din care si el facea parte inca din vremea junioratului.
Ascensiunea in fotbal a fost vertiginoasa. In putini ani echipa a ajuns din cea mai joasa liga locala in liga regionala, cu bune rezultate, moment in care Dietmar Hopp a facut publica una dintre marile lui dorinte: aniversarea celei de-a 70-a zile de nastere sa coincida cu promovarea echipei in Bundesliga. Planul in aparenta fantezist a capatat insa curand forma si continut, masurile intreprinse avand un suport financiar solid. Ralf Rangnick a fost adus ca antrenor si echipa a facut in 2007 saltul in 2.BL, iar un an mai tarziu in Bundesliga. O seama de jucatori atrasi de perspectivele existente, ca Francisco Copado, Jochen Seitz, mai tarziu Chinedu Obasi, Andreas Ibertsberger au intarit clubul care apoi si-a aruncat tot mai departe privirile. Transferarea celor mai buni jucatori brazilieni ai promotiei respective, Carlos Eduardo si Luis Gustavo, alaturi de alte marimi ca Ibisevic, Salihovic, Sanogo, Hildebrand, Beck au afirmat echipa definitiv in constelatia fotbalului german.

Unele cluburi nu au vazut cu ochi buni ceea ce se petrece la Hoffenheim, la Dortmund publicul a protestat vehement, atacandu-l direct pe Dietmar Hopp pentru promovarea concurentei neloiale. Drumul lui Hoffenheim a continuat insa si marele finantator, care detine majoritatea actiunilor clubului si cu aceasta ultimul cuvant, a initiat constructia unui stadion realizat in timp record la Sinsheim, o bijuterie Wirsol Rhein-Neckar-Arena care reuneste numele celor doua cursuri de apa intre care se afla.

miercuri, 28 octombrie 2015

Regele nebun dupa fotbal

Articolul intitulat "Romania's football-crazy king" (Regele nebun după fotbal al României'', n. red.) apare la exact 60 de ani, împliniţi joi, de la decesul lui Carol al II-lea, care a survenit în Portugalia în 1953.

La urcarea sa pe tron, în 1930, prioritatea declarată a lui Carol al II-lea a fost să înscrie România la Cupa Mondială, o problemă ce părea insurmontabilă având în vedere că a preluat puterea cu doar 35 de zile înaintea începerii competiţiei. Monarhul de 37 de ani nu s-a lăsat descurajat de lipsa de timp sau de faptul că România jucase primul său meci internaţional cu doar opt ani mai devreme. Carol al II-lea a reuşit să înscrie România la Cupa Mondială din 1930, găzduită de Uruguay, cu doar trei zile înainte de expirarea termenului fixat de forul internaţional. Regele a amnistiat imediat toţi jucătorii care erau în stare de suspendare şi chiar s-a ocupat de selecţia fotbaliştilor, în locul antrenorului Costel Rădulescu, relatează site-ul FIFA.

luni, 26 octombrie 2015

Sutul supersonic

A marcat de doua ori la doua Campionate Mondiale pentru Romania, a murit cu cateva luni inainte sa vada cum o generatie de aur a nationalei straluceste in America, a fost un atacant temut in Romania si in Europa si a facut istorie atat ca jucator cat si ca antrenor.

Stefan Dobay s-a nascut in imperiul Austro-Ungar, in Ujszentes (azi Dumbravita, din judetul Timis), dar a inceput fotbalul la Timisoara, unde intre 1925 si 1926 a jucat pentru Sparta CFR. In 1926 a venit la Banatul, iar in 1930 s-a transferat la Ripensia, unde timp de 10 ani a uimit o lume intreaga. Cu 127 de goluri in 153 de meciuri, sutul lui Dobay a devenit legendar in Europa.

joi, 22 octombrie 2015

Un meci de fotbal

Cum este corect? Arsenal Londra a bătut-o pe Bayern Munchen sau Arsene Wenger l-a învins pe Pep Guardiola? Oricare ar fi răspunsul corect, acesta vine din fotbal, o disciplină sportivă care nu îşi trăieşte cea mai fericită perioadă din istoria seculară. Au avut grijă de asta taica Sepp şi monsieur Michel, administratorii la vîrf, cetăţeni planetari care, ajunşi acolo, s-au comportat precum Vodă prin loboda miliardelor produse de sportul cel mai popular al planetei. Încă. În plus, vecinătatea geografică şi temporală cu Mondialul de rugby accentuează senzaţia de criză morală pe care o traversează drăguţul nostru joc cu mingea rotundă.

Meciul de pe Emirates a început cu un protest al suporterilor bavarezi, îndreptat împotriva preţului prohibitiv al biletelor. Aceştia au lăsat 300 de scaune libere preţ de 5 minute, iar în momentul în care au intrat în arenă au fost aplaudaţi de susţinătorii lui Arsenal. Să te ţii cînd fraternizează englezii cu nemţii! Oaspeţii nu s-au limitat la absenţa pasageră din tribune. Ei au desfăşurat un banner pe care se puteau citi următoarele: „64 de pounds un bilet, însă fără fani fotbalul nu valorează nici un penny”. De menţionat că fanii lui Bayern nu sînt nici pe departe săracii Europei. Tocmai de aici credibilitatea gestului lor.

vineri, 16 octombrie 2015

Spiritul stramosesc al nationalei

Și de ce, mă rog frumos, să nu-i dai, Doamne, nimănui viața fotbalistului? Ce înseamnă discriminarea asta? Adică viața mea de microbist e de neglijat? Știe cineva prin cîte frămîntări sufletești trec și eu, microbist al lui Gabi Torje, de pildă? Desigur, frămîntările sufletești sînt mai nimic față de o rupere de menisc, dar dor și ele, merită și ele dacă nu o doină, măcar un rock nebun… Torje al meu – așa cum am avut de-a lungul vieții un Apolzan al meu, un Oaidă al meu, un Boloni al meu – Torje îmi spune înaintea meciului cu Finlanda că „dacă nu-i batem, nu încape nici o scuză”. Nu-i batem și ne apar imediat o mie de scuze față de noi, microbiștii; le primesc, îmi mănînc limba să nu exclam un sincer „huo” pentru cît de prost au jucat în repriza a doua și mă costă această sacrificare a sincerității.
Ca după victoria cu calificare la Feroe, să mă trezesc că Torje al meu îmi dă o palmă fiindcă nu am crezut în forța naționalei; o încasez și aștept un imn în cinstea vieții ingrate de microbist. Pînă atunci, îmi permit să înalț un cînticel voios pentru acest 3-0 în Feroe, primul 3-0 al României în aceste preliminarii europene, un 3-0 care cu siguranță v-a scăpat. Înșirăm toate cifrele catastrofale, dar nu vedem că, după 10 meciuri, într-o grupă facilă, România a marcat, oficial, cuiva, 3 goluri, dintre care două din afara careului! Vedeți că nu sîntem drepți cu băieții?

vineri, 31 iulie 2015

Enciclopedia fotbalului: Jorge Burruchaga

''Ma bagi intr-un bucluc cat mine de mare. De ce spui asta, sunt campion mondial, nu pot sa-mi patez blazonul''. Cel care se exprima cu atata amaraciune chiar este campion al lumii! Implicat brutal in cel mai mare scandal din istoria fotbalului francez, afacerea Olympique Marseille - Valenciennes, Jorge Burruchaga e mai mault decat atat: in memoria suporterilor argentinieni este aghiotantul credincios a lui Maradona, mana lui dreapta, omul ultimei pase si mijlocasul care da lovitura de gratie Germaniei in finala mondiala din 1986.

Incredibil destin pentru acest jucator, dupa soarele gloriei, umbra si multa durere. De parca un duh al raului ar fi pus stapanire pe viata acestui fotbalist care a decis sa-si paraseasca tara cu un an inainte de a trimfa cu nationala pe taram mexican. Pana la aceasta hotarare totul mergea ca pe roate pentru tanarul ''gaucho'', care are sansa de a lucra cu cativa dintre cei mai fini tehnicieni ai momentului si de a deveni unul dintre marii mijlocasi ofensivi ai planetei. Dupa un inceput de cariera sclipitor in Argentina, la River Plate, Arsenal de Saraudini si Independente, Burruchaga ajunge in 1985 la Nantes, reperat de directorul sportiv Robert Budzinski, ale carui retele argentiniene au functionat perfect si de data asta ( la fel ca in cazul lui Marcos, Vargas si Curioni).